Foile din buzunar mi-s rupte,
ieri am rătăcit ultimul creion
și nimeni aproape, să-mi știe
sufletul rece, lumini de neon...
ooorbeeesc de-atâta singurătate
și nimic nu mai trece pe-aici,
nimic nu mai mișcă, nimic nu mai cade
decât stelele cerului peste mine, furnici.
Vezi ce-nseamnă săgeți?
Vezi ce-nseamnă departe?
Gâtui secunde și pașii de fier
ai nopții, ce fug, ce sapă cu gheare
în inima mea mâncată de ger,
de ape, de funii, de ne-aer, de noapte
adâncă și hâdă, hohotind a mister.
Tu nici nu știi, iubito
câtă adâncă uitare
mistui cu-n zâmbet
c-o vorbă,
c-un semn,
aproape de mine nicicând - ce prăpastie! -
ce pustiu se întinde
fără tine, stingher.
Nici apă, nici zumzet,
nici vânt, nici un sunet
în noaptea retrasă din cărțile reci,
nici o uimire nu-i mai aproape de mine
când iată: o stea, nu, ești chiar tu
cea care treci.
Trimite-mi poemele iubiților tăi
de odinioară,
lovește și sapă și-mpunge și bate
în trupul meu huiduit de poeți
ai viselor tale, ce stau și îngroapă
umbra mea rătăcind pe poteci
de vis
de-a scaldă
de-a mult
de-a mirare
că nimeni nu poate
să-ți aștearnă livezi.
Sunt fructele unei toamne uitate departe
sunt fructele mâniei albastre cântând,
când totu-i cenușă, nimic nu stă-n calea
deschisă de tine cu o clipire, cu-n gest.
Coboară în seară
dormi dulce departe,
în locul meu somnul să-ți fie
mângâiere și-alint.
Comentarii
Beniamin -
Echilibru, ritm, sugestie, emotii pulsate (sau pulsatile), nevroze sublime, sentimente intacte-n dubiul lor. Un poem cum ne place sa cetim. Intregime. Curge de la-nceput pana la sfarsit si ne umple, ne descompune, ne recompune. As da o penita dar opul merita mai mult decat un comentariu si-o justificare scrise-n graba.
Snowdon King -
Este in plus nici un sunet, se subintelege din versul anterior / nici un zumzet. poeți ai viselor tale / poetii viselor tale în noaptea retrasă d(in) cărțile reci? lovește și sapă (și)-(i)mpunge și bate mângâiere și-alint./ori mangaiere, ori alint, preferabil alint ooorbeeesc ? orbecaiesc/ de-atata singuratate repetitia lui vezi/vezi /la al doilea vers se merita scoasa/mai mult de atat/ si cat de departe/ aproape de mine/ repetitia din strofa 3 repetiaia departe/ pe final Textul are si imagini deosebit de frumoase de ex/ îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci/ si imagini fortate/ hohotind a mister/ melodios dar anulandu-se reciproc, fara valente antitetice deosebite text acceptabil
Aranca -
un poem cu insertii de balada folk. un lirism neasteptat, pe orbita Hermeneii "ooorbeeesc de-atâta singurătate și nimic nu mai trece pe-aici" versuri deosebite ce ma trimit spre universul lui Minulescu, ca o luntre pierduta prin furtuni: "Trimite-mi poemele iubiților tăi de odinioară, lovește și sapă și-mpunge și bate în trupul meu huiduit de poeți ai viselor tale, ce stau și îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci de vis de-a scaldă de-a mult de-a mirare că nimeni nu poate să-ți aștearnă livezi." Ferice Cora!
Călin Sămărghiţan -
Beniamin, mulțumesc, aștept eventual, chiar aș vrea să văd cum citești. Poți să o iei și ca pe o rugăminte, simt că ai ceva de spus. Snowdon, știu de unde resentimentele tale, păcat. La "poeții viselor", aceasta era varianta originală, dar simțeam o sincopă acolo, poate că tot articulat e mai bine. Contează că ai sesizat asta, chiar dacă ești puțin întunecat. Las așa, cu șirul de "și"-uri, dacă împart în două e ca la piață. Finalul, da, trebuie puțin lucrat, o așchie. "Ooorbeeesc", da, nici nu se poate altfel acolo, "orbecăiesc" mi se pare hilar. Aproape poate fi de mine, de tine, ș.a.m.d., și așa "se cere" acolo. Îmi place repetiția "vezi". "Hohotind a mister" e o ironie. Mulțumesc, ai citit atent. Aranca cea atentă în jur, în care am încredere în ce spune, mă onorează cu sesizarea unui "lirism neașteptat". Și cred că da, nu s-a prea scris așa pe aici. "Inserții", da, le-am simțit și eu. Mulțumesc pentru popasul de aici, pentru efortul semnelor de fiecare dată.
anna -
frumoasa contemplare din spatele unui lirism de maniera autentica, de aici „umbra ta ratacind pe poteci” , se vede luminata de torta tamaduitoare a aducerilor aminte ... dar tu stii ca „departele” nu exista, poate doar o saracie de viata... mi-a placut sa te regasesc in culori nostalgice, te prinde culoarea serii...
Călin Sămărghiţan -
Mulțumesc anna de cuvinte și atenție asupra acestui poem care înseamnă mult pentru mine. Da e scris "live", în culoarea serii, este unul dintre cele mai bune ale mele, și are o poveste aparte și rară. După mine a trecut nedrept de nevăzut pe aici. Mulțumesc încă o dată celor care v-ați oprit.
Beniamin -
Dupa cum vei observa, prefer prima versiune de pe Hermeneia. "poeti / ai viselor tale..." - pentru ritm (aveai dreptate cu sincopa) dar si pentru intelesul, valoarea semantica a sintagmei. Prezenta articolului hotarat anuleaza incertitudinea, ceea ce presupune ca poeti_i sunt cunoscuti. Energia negativa, curiozitatea coroziva este diminuata. "mangaiere si-alint" - cade foarte bine in contextul reiteratiilor nevrotice din poem.
Călin Sămărghiţan -
Mulțumesc Beniamin, aveam nevoie de asta. M-ai convins.