Frumoase imagini de prizonier al propriului destin "duceam de mană întunericul îmi potriveam inima după cuvintele țigăncii norocul sta singur într-o ramă deasupra patului" și apoi încercarea de a găsi o ieșire, salvarea ...prin apocalipsă. Ai putea renunța la cuvântul "singurătatea" fiindcă răzbate cu prisosință din text. Ce să-ți urez? Seninătate și inspirație!

verbele folosite la imperfect in asemenea cantitate dau o monotonie nedorita, o pasivitate si senzatia ca relatezi prea detasata de tine insati. "priveam în ochi apocalipsa" nu mi se pare reusita, mai ales ca ai tendinta umanizarii acesteia. apocalipsa nu are nimic uman. din pacate, "alergam nebună pe străzi" nu realizeaza, pentru mine, efectul dorit, mai mult, desi ai evident intentia de a accentua starea de fapt, nu-mi transmiti decat sentimentul aplatizarii finalului.