Virgil -
ciocnindu-se metal de metal
primăvara
simți nevoia să-ți deschizi venele
ca pe niște depouri din triaj
să iasă locomotivele vechi la soare
să se audă ciocnindu-se metal de metal
lumina să fie strivită între muchii de șine
să uiți că sînt doar niște tuburi
tuneluri prin care trec ruginite marfare
noaptea țăcănind în liniștea
din parcul revoluțiilor de absint
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Nu prea se intelege la ce face referire acel "sint" din "să uiti că sînt doar niste tuburi" - probabil venele, dar nu e clar, crede-ma, legatura e prea indepartata, intretimp au aparut si locomotivele, si muchiile de sine, locul poetic s-a aglomerat... Insa atmosfera poemului e una speciala, pot sa spun ca m-a prins in astenia asta de primavara :-) Andu
francisc -
am citit ieri dimineata si nu stiu cum si de ce...m am simtit inauntru. poate pt ca am vrut sa scriu si eu un text cu aceeasi tematica. vorba cuiva: uneori, secretul pt a fi in deschisul Fiintei e chestie de rezonanta.
niculescu -
are dreptate Andu, se pierde putin din firul poemului "să uiti că sînt doar niste tuburi tuneluri prin care trec ruginite marfare" - as renunta la portiunea aceasta "locomotive vechi " / "ruginite marfare" - sunt aprox. acelasi lucruri e prea scurt poemul pentru ambele (cred ca sunt de-ajuns locomotivele) in rest fragmentul acesta mi se pare destul de bun, cu imagini puternice ma duce cu gandul la un "cantec" - de-al lui Stanescu " primăvara simți nevoia să-ți deschizi venele ca pe niște depouri din triaj să iasă locomotivele vechi la soare să se audă ciocnindu-se metal de metal lumina să fie strivită între muchii de șine" cu respect Ion Nimerencu