oprise în oraș să le spună povestea
(nimic ieșit din comun: un ford de la bătrânu’,
fusta ei de stambă în iarba din spatele casei, după petrecere)
îngână răgușit acoduri / bilet mototolit în fugă
cu fața ridată își aprinse o țigară (să nu se observe că e prima oară)
-băiete, tu n-ai venit să ne cânți ci să plângi, îl opri red man,
du-te la vânătoare, întoarce-te bărbat apoi o să te las să mârâi. următorul?
-joan, numele meu e joan, îmi plac în nashville cămășile-n carouri,
pălăriile cu boruri mari, ciocatele, mirosul de ulei, fordurile vechi,
își spuse gândurile o fată în reflector...
-știm cum e în nashville, o întrerupseră bărbații, altceva? ne cânți?
-da. chitara nu e a mea, am găsit-o la intrare, cine crede că a pierdut-o
sau i s-a furat să știe că e la mine (râseră cu toții) /
mi-am prins mustangul cu lasso-ul, râse și ea
un bărbat adevărat nu-și abandonează chitara (se auziră câteva acorduri)
ca pe o iubită după prima noapte / johnny, în femeie toate sunt dragoste,
până și moartea o primește ca pe un sărut (acorduri lungi)
să nu mă-ntrebi de ce plâng uneori pentru tot neamul omenesc,
îmi este rudă,
când plângi, primul motiv e pretextul apoi (explică ea)
îți amintești de toate și le iei pe rând (râseră) hei, Johnny (ridicând tonul)
tu ești pământul meu de-acasă /
mi-aș zidi în tine mormântul / biserica și mi-aș crește copiii /
să nu vină șacalii unde e viață
te iubesc e o pâine coaptă în casă / pe mine mă gătesc, ție mă dau /
(peste oameni căzu o ploaie caldă, clipoci un râu cu pui de castor,
adulmecară fumul de la cabană / sol sol do mugeau a lapte viței în staul la fermă)
johnny, cerului îi e rușine să-și verse sămânța pe pământ?
te-am strâns în brațe acoperindu-te de ochi străini, curgând în tine ca o taină,
să nu fugi, îți amintești cum noaptea mânam vitele pe pășunile din cer,
fugărind stelele din țarcul lor albastru ?
luna e un paznic stingher pe chaise-longue
cu o cană de vin vechi în mână /
refrenul
fugeam din casa nopții pe furiș / escaladând porțile închise /
câmpiile ce-au fost odată verzi / câmpiile ce-au adormit ucise
(bună improvizația, se auzi din sală)
johnny (schimbă registrul)
mi-am dorit să avem câte un copil pentru fiecare literă a propoziției
viața e o complicată chestiune (râsete)
iar acum o să vă cânt despre ... ziua aceea/
în ziua aceea, îngerul va rula pământul ca un covor din frunze de arțar
cu litere de sare / peceți ale mâinilor roșii de seară /
(prea complicat, muzica noastră e muzica oamenilor simpli)
melodia să fie legănat pe podețul de ape, împletitură de paie,
când apeși un acord (veni red man) / să simțim pocnetul biciului retezând
capul ierbii, pe coroană mlădie-ți glasul cum își subție animalul gâtul în frâu,
chiuie bucuria focului de noapte când în gamelă fierbe mâncarea
știi de ce purtăm pinteni? (cântă el) cocoșii cerului sunt la picioarele noastre /
gheara lor scurmă pielea cailor în fugă să nu vină moartea /
acordurile de final se sting așa cum trece vântul prin rufele din fața casei,
tăcerea noastră e ochiul cucuvelei / noi suntem crengi dezgolite în tâmpla lunii
pescarii din nashville / copita ploii suntem noi ...
stăm de vorbă cu șarpele din lac,
a scrie un cântec e a zidi un hambar pentru grâne
își lăsă trupul pe scaun greu cum ar fi aruncat șaua pe spinarea calului
zgârie cu unghia prelungă paharul de parcă ar fi făcut dragoste cu o femeie
chitara e a mea, o uit din când în când pe câte undeva la vreo fată (râsete în sală)
ai luat-o ca și cum ți-aș fi oferit o țigară
băiete, (spre tânărul de dinainte)
mulți cântăreți de country se sinucid zilnic din sensibilitate /
eu am venit din kingsland greșind intersecția de drumuri /nu știam să citesc
( sala râse puternic)
furasem cămașa tatei de duminică / avea gulerul curat și cotiere din piele
din chitară se auzi un geamăt ca o fereastră nedeschisă de mult
Comentarii
Virgil -
am si eu o nedumerire. nu prea percep textul acesta ca pe o poezie. poate e o ingustime a mea. cred ca ar fi reusit daca l-ai modifica putin pentru a fi o proza. un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia. l-am intilnit poate doar la nepotul lui rameau si parca inca la altcineva. cred (personal) ca ai talent pentru astfel de proze.
queen margot -
e un poem in proză. cum facem?
queen margot -
ar trebui sa pui o noua sectiune de incadrare... poem in proza
Virgil -
pai nu stiu cum facem. imi propui sa introduc o noua subsectiune la "poezie" sau la "proza"? mi-o poti defini sau teoretiza? ce mai zic si altii?
queen margot -
nu e treaba mea, ia-o cum vrei... e poem in proza ... introdu-l la proza, pt ca poezia e o familie generoasa... are palariecu boruri largi, ciocate albe și un ford albastru... pe cand prozei abia îi alegem pășunile ...
Virgil -
e vorbeam serios. asteptam o propunere din partea ta. atunci cred ca ma sa introduc o subsectiune de poem in proza si ai sa o reincadrezi atunci. ce zici?
queen margot -
poemul in proza poate fi definit ca un text epic cu insertii lirice si cu un limbaj incarcat de melisme stilistice... e buna definitia mea? eu il vad la proza, poem in proza... asta e tot... si o sa mai scriu in felul asta asa ca poate ar fi bine chiar sa existe incadrarea acestui gen de text... cu respect, Katya
Virgil -
de acord cu tine. si eu am impresia ca ai aplecare pentru asa ceva. ce n-am inteles este de ce este vorba de "pescari" in nashville? din cite stiu eu nu prea trece nici o apa pe acolo. sau cel putin nimic semnificativ. nashville, asa cum stie toata lumea, e un oras tipic sudist care se remarca prin a fi capitala muzicii country, iubita de unii americani, detestata de altii.
queen margot -
e o metafora... undita a fost chitara, in genere muzica, nashville e capitala muzicii country iar acolo muzicienii sunt atrasi unii de altii ca plasele pescarilor de catre pescari, sunt vanator si vanat... pescarul din nashville se autointituleaza moderatorul serii de improvizatie libera . toate astea reies din text... va multumesc pt amabilitatea cu care ati revenit in comentariu asupra textului meu.
Ioana Dana Nicolae -
E o baladă frumoasă în stilul lui Ștefan Augustin Doinaș, felicitări Katya!Pentru schimbările de registre stilistice, pentru amestecul de liric-epic, pentru umor fin - peniță ! A fost o delectare poezia asta! Ps. Nu e nevoie de nici o subsecțiune !
queen margot -
hahhahaha , Ioana multumesc, iata cum a incetat disputa noastra literara... totusi eu mai am cateva poeme de felul asta si poate ar fi bine sa fie lasata o sectiune mica la proza. ce sa spun, multumesc Ioana ,cu atat mai mult cu cat nu am inteles din ceea ce a afirmat domnul Titarenco , citez,,un anumit gen de proza care parca nu se mai scrie astazi, sau cel putin nu pe hermeneia.'' sa inteleg ca e demodata modalitatea mea de a scrie?uf uf... cu nedumerire, Katya