Aranca -
ploua în iunie
și mă pândea din nou
senzația aceea stranie de libertate
din vârful cireșului
de undeva, de altunde,
archimboldo deschidea ferestrele larg
sărutului umezit de cireșe
pe șevaletul memoriei
până când
umbrele se lichefiau tandru
în haine de duminică
pe străzile din Saint Germain
ploua șoptit în strană
iar păsările plecau hohotit
din sufletul meu descheiat
la vest de mine însămi...
Poezie:
Comentarii
lucian -
ultima strofă e în sine un poem. cred că ea susține restul poemului.
Aranca -
Lucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
Aranca -
intotdeauna un panaceu*
Virgil -
eu prefer prima si ultima strofa, din punct de vedere artistic. cea din mijloc mi se pare relativ artificiala, repeta unele lucruri din prima sau anticipeaza pe unele din a treia. in plus eu habar n-am cine e archimboldo, dar daca e ceva inventat ad-hoc e fain
Aranca -
m-am gindit in mod deosebit la Giuseppe ARCIMBOLDO (ARCHIMBOLDO) - [1527-1593] la cele 4 anotimpuri si nu numai...date despre ceea ce a pictat se pot gasi pe internet : http://www.peinturefle.ovh.org/imaginer/galerie.htm sau http://fr.wikipedia.org/wiki/Arcimboldo...
Virgil -
nu pot decit sa imi cer scuze pentru ignoranta