curăț cartofi, prin fereastra deschisă tata leagă copacilor umerii
grădina miroase a altădată (am fugit dintre coapsele tale și-am dormit la părinți
privindu-i, mă gândesc cum ar arăta ziua când decojind o poveste amară,
m-ai cere din casa lor, sălbatică și inconștientă
să-ți culegi sarea din trupul meu)

când facem dragoste, sânii mei sunt cercei flamenco
pe cearșafurile umede, castaniete flutură rochia de mătase a cerului
ca un cântec de nuntă. un creion despică fugar albul hârtiei
trasând conturul unei țări neîncăpute în registre
embrion tridimensional e misterul meu de femeie
eram lemn sunt violoncel și mă vei despleti în voaluri de vioară

în palme, tăiate curg galbene flori de nuntă

îți vor găti o mireasă roșie
o mireasă-taur
pântecul meu va cunoaște nopți andaluze
domolindu-și zvâcnirile în strânsoarea matadorului
îmi vei cânta în ureche... iubito, universul tău nu poate fi supus
palatele tale se vor îmblânzi când coarnele îți vor fi leagăn de prunci
bărbatul să își câștige locul în inima ta ca o vie sălbatică
după o luptă