Virgil -
...
în dimineața asta nu mă surprinde nimic
cafeaua a coborît clandestin
în subconștient
ca o moluscă mă posedă
cineva este chinut atroce de un talent dubios
la chitară
sparge dimineața în zbanguri de corzi
undeva dincolo de uși se tușește regulat
cu reținere victoriană
între umbră și soare cîinele meu
se întinde ca o focă de uscat
și rîde
am fost anunțat că nu am sforăit
viața a început să devină mai puțin alergică
moartea doarme scufundată în modelul din covor
e pace
și încă e devreme
Poezie:
Comentarii
ce nu-mi place: Virgil, cum
sebi -
ce nu-mi place:
Virgil, cum te poate poseda o moluscă ? adică, ce anume îmi sugerezi tu prin acest vers ? înţeleg, te posedă ( Doamne fereşte) un demon, un vârcolac sau mai ştiu eu ce entitate eterică, dar o moluscă ? care este corespondentul posesiei unei moluşte?
ce emoţie îmi stârneşte mie această metaforă ( mă rog, metaforă...) ca eu să spun: da, uite, Virgil, exprimă aici starea aia de...de ce?
câinele tău râde? în poezie, desigur. dar nu e fabulă, e totuşi o poezie. acel "râde" nu aduce nimic notabil în aceasta decât o stranietate de banc. ca nuca în perete sau doar dacă nu vrei să creezi impresia unui decor halucinant, nepregătit însă de nici un alt element...
ce mi-a plăcut:
aerul de tristeţe, teama, bucuria măruntă a unui eveniment "am fost anunţat că nu am mai sforăit" şi finalul. nu e el chiar deosebit de original, dar în context devine salvator.
moartea doarme scufundată în modelul din covor
e pace
și încă e devreme
aşa să fie !
răspunsul meu nu poate fi
Virgil -
răspunsul meu nu poate fi decît „de gustibus...”. evident nu ne potrivim la gusturi cu privire la metafore. avem imaginații diferite. sînt convins că nu există nici un autor care să scrie un text care să rezoneze cu toți cititorii. unii rămîn pe dinafară. riscurile îndeletnicirii...
aşa este " de gustibus"...dar
sebi -
aşa este " de gustibus"...dar avem aici elemente concrete de analiză. de exemplu, mie nu-mi place poezia lui A. Păunescu. dar nu pot să nu observ că mijloacele lui poetice susţin argumentaţia.dar mie nu-mi place, cu puţine excepţii, poezia lui. abia aceasta e o problemă de gust, de opinie. la tine e vorba de altceva. nu convingi. nu irupe spontanieitatea trăirii, o fabrică de cuvinte...fără emoţie eşti mort în poezie. nu-mi dai baladă, dă-mi atunci poezie cerebrală, filtrată, dar nu "moluşte", câini care râd, brr...
şi apropos "de gustibus", să înţeleg că doar tiparele imaginative diferite şi gusturile te-au făcut să comentezi vituperant la unele poezii ale mele ? trebuia să o spui clar nu să jigneşti speculând asupra capacităţii mele de cunoaştere a unor expresii sau spunându-mi că am acapul plin de clişee,etc...ceea ce, da, se poate percepe şi ca atac la persoană, deşi, sincer, nu mă las antrenat în tot felul de conflicte minore, consider că nu de asta am intrat aici pe "Hermeneia".
În altă ordine de idei, tu ai greşit în ceea ce mă priveşte de la început şi asta, cred, pentru că ai pornit de la o prejudecată: e nou pe aici, de ce peniţe, nu se poate...mă rog, de parcă pentru peniţele alea trăiesc eu...
Virgil, un moderator, presupune mult mai mult decât faci tu în momentul de faţă. oi fi nou pe aici, dar nu sunt chiar nou în general :), ca să nu remarc un partizanat. e normal să avem simpatii, antipatii dar e şi de aşteptat ca acestea să nu influenţeze deciziile noastre atunci când girăm o comunitate de idei.
Detest să fiu pedagog. Dar pentru un site care, din afară, înainte de a mă decide să devin membru,părea interesant, pentru viitorii membri, sau pentru viitorii foşti membri, o să spun doar atât:
Îţi doresc, sincer, să-ţi găseşti echilibrul necesar unui moderator care să fie respectat atât de prieteni cât şi de cei care te critică.
Cu sinceritate,
ca mai în toate judecățile
Virgil -
ca mai în toate judecățile tale te înșeli sebi. te înșeli dacă ai impresia că eu am timp de pierdut cu astfel de drame de conjunctură sau războaie de mucava. e fascinant să vezi cum oamenii se erijează în cunoscători și judecători cu atîta ușurință. eu continui să vorbesc despre text, tu continui să aberezi în voie ca și cum ne-am cunoaște de un veac. ție chiar nu ți se pare straniu?
nu ai spus nimic concludent
sebi -
nu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
nu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
nu ai spus nimic concludent
sebi -
nu ai spus nimic concludent despre text, texte, generalităţi...
nu am nevoie să te cunosc, tu, ca persoană, nici nu contezi. e vorba de un principiu. sau de mai multe, mă rog. dar nu cred că ştii ce-s alea din moment ce tu continui într-o singură direcţie: să jigneşti !
te las cu moluştele tale, poate ai treabă şi te reţin...
iată omul care nu jignește:
Virgil -
iată omul care nu jignește: cel care spune despre altul „tu, ca persoană, nici nu contezi”!! no comment, anymore.
cu siguranță mulțumesc pentru
Virgil -
cu siguranță mulțumesc pentru citiri și opinii. nici un autor nu poate pretinde asta unui cititor. de aceea îmi faceți o favoare. chiar dacă nu a plăcut unora. este și indignarea un efect la urma urmei, nu?