se face seară întunericul creşte puhav precum un edem
şi iată nu mai ştim ce să facem cu noi
ni se împleticesc orele mâinile ne devin prelungiri inutile
le târâm dupa noi istoviţi
fâşii oarbe de carne şi sânge
pipăind după zboruri.
*
Bogdan avea treisprezece ani de când se ştia din mâinile lui
creşteau periodic
tuburi lungi de perfuzii
ca nişte vene imperfecte de înger
ca nişte liane
să te legeni de ele cu picioarele-n gol
cu picioarele-n gol
ţipând încet de frică încet să nu te audă
nimeni
nimeni
nimeni
încă două flacoane şi astăzi ajunge spunea alb asistenta cea albă
doar două
Bogdan sorbea urma de soare din geam
îşi umezea buzele găsea mereu acelaşi gust de frunză uscată
şi îmi povestea că la vară va merge-n Italia
va înota în Mediterana îi va fi cald şi albastru
va aduna scoici le va ţine mult la ureche
şi fireşte îşi va pune o dorinţă
despre care nu va vorbi nimănui
închidea ochii
apoi adormea
cu palmele deschise spre cer.
*
mâinile bunei
mâinile bunei –
cum luminau ele cuminţi
peste cruce
*
curăţ cartofi şi zâmbesc dacă m-aş tăia la un deget
ar curge tăcere
dacă mi-aş tăia pielea mai sus de încheietură
ai curge tu
dacă aş înfige cuţitul adânc s-ar închega aici toate nopţile
în care n-am mai îndrăznit să iubesc
mă dor mâinile
ca nişte gingii din care acum dau să iasă
dinţi numai buni de sfărâmat timpul.
*
se face noapte se face noapte
se face noapte
şi mâinile noastre ne strigă desperecheate
în somn.
Comentarii
alma -
Asa un text bun n-am mai citit de multa vreme. As da toate penitele din lume, pentru ca din mainile sale sa creasca stilouri, nu perfuzii. Te invit in seara aceasta la www.radiolynx.ro, incepand cu ora 22 ora Romaniei, pentru a-l lectura in direct la o emisiune de poezie. Excelent, felicitari!
alma -
Recitesc si, la fiecare recitire, parca mai vreau sa dau o penita. Dar n-am voie, asa ca singurul lucru pe care il pot face este sa te invit la Cenaclul Virtualia, din toamna acestui an, la Iasi, iar acest text sa te reprezinte in volumul de cenaclu. [email protected]
alma -
Revin, ca ai un i mancat, de la cuminti.
Sancho Panza -
Alma, m-ai lasat fara cuvinte...sunt mai mult decat onorata de trecere, apreciere si invitatii! despre emisiunea din seara asta nu stiu ce sa spun - de fapt, spre rusinea mea, marturisesc ca...nu stiu cum se face! :) insa pentru cenaclu si antologia Virtualia, da! - si multumesc mult de tot! astept niste informatii suplimentare. am pus si i-ul acela la loc.
alma -
Adriana, intra pe site-ul pe care ti l-am dat si acolo ai toate informatiile, inclusiv un chat unde ma poti gasi incepand cu ora 22. Succes!
hialin -
Este prima penita pe care o dau pe siteul asta... Mentionez ca nu sunt de-acord cu "și îmi povestea că la vară va merge-n Italia va înota în Mediterana îi va fi cald și albastru" idee care e in plus. Putea fi prezentata ideea conotativ, este prea explicita. Ialin
bobadil -
acest text este de remarcat, pur si simplu, scuze dar asa se intampla uneori cand imi place ceeace citesc, devin laconic Andu
hialin -
Se pare ca am comis o incalcare a regulamentului prin lipsa justificarii penitei. Imi cer scuze, voi face asta acum. Un text destul de bun, cu imagini foarte reusite. Mentionez "din mâinile lui creșteau periodic tuburi lungi de perfuzii ca niște vene imperfecte de înger ca niște liane să te legeni de ele cu picioarele-n gol cu picioarele-n gol țipând încet de frică încet să nu te audă nimeni nimeni nimeni" "dacă m-aș tăia la un deget ar curge tăcere dacă mi-aș tăia pielea mai sus de încheietură ai curge tu dacă aș înfige cuțitul adânc s-ar închega aici toate nopțile în care n-am mai îndrăznit să iubesc mă dor mâinile ca niște gingii din care acum dau să iasă dinți numai buni de sfărâmat timpul." Nu sunt idei care cad in vreun soi de patetism poetic. Singurul minus pe care il gasesc l-am mentionat in primul comentariu. Ialin
Sancho Panza -
Ialin, daca am reusit sa scriu un text care sa iti placa, pot sa ma las de fumat...:)). multumesc pentru "coronita". am retinut si obiectia ta - chiar daca nu iti impartasesc opinia. Andu, bucuroasa sa te vad...in sfarsit, laconic! sa ne citim cu bine.
ddm -
desi nu e frumos si nici nu e corect spus ""pipăind după zboruri"" etc, poemul imi place
Sancho Panza -
ddm, bine si asa, cata vreme ceea ce te-a deranjat in textul asta nu atarna mai greu decat ceea ce nu te-a deranjat. desi, in poezie, adjectivul "corect" mi se pare asemeni unui calus pus pe o gura de inger...iar frumosul, dupa cum toti stim, este - vai! - o notiune atat de relativa... cu zambet + multumiri (si imperfecta ca de obicei...), Sancho
Călin Sămărghiţan -
Am citit-o si la vremea ei, apoi m-am mai întâlnit cu ea, acum recitesc iarăși, dar n-am lăsat niciodată vreun semn. Este una dintre cele mai bune poezii cu care m-am întâlnit vreodată. Impresionantă, plină de suflet, desăvârșit scrisă, nici o sincopă, nici o scăpare. Deplin cântec de așezat lângă inimă, la care să revii regulat atunci când simți nevoia. O partitură absolut perfectă. Printre lacrimi zâmbești citind-o, inima ți se ridică parcă plutind spre orizont pe o mare a unei suferințe punctată de insule de speranță. De vise în ceață. Sunt doar câteva lucuri pe care minunăția aceasta mi le trezește și acum, o poezie la care revii mereu ca la o fântână. A suspinelor. Cele mai înalte omagii! Peniță acum, ar fi caduc, și oricum, mult mult prea puțin.