cînd apele s-au retras oamenii
fiind în mare parte apă s-au micşorat
şi odată cu ei înţelegerea

ziceau
lăudat fie domnul
generaţie după generaţie
apele se retrăgeau
atunci au coborît uriaşii
au suflat norii şi a plouat potopul cel mare
şi laudele

domnul a crescut odată cu oamenii s-a desprins
din plante şi făpturi mitice
s-a ridicat deasupra uriaşilor

oamenii au privit sus tot mai sus
au înţeles că se moare cu rotirea pămîntului
şi au vrut să-l oprească

dar era noapte şi nu le plăcea întunericul
mai plăcute urmele paşilor în pustiu
au găsit alt domn căruia să-i implore
porumbeii din piept

au săpat pînă au dat de oasele cele mari
semn că apa era peste glezne
pămîntul roditor
şi frunzele mari
pe cînd nu lăuda nimeni pe domnul.