Beau. Am guri imense mereu deschise.
În drumul meu sunt cârciumi în care adăst.
Nu mai pot pune piciorul în pământ,
Numai întâmplător între câteva stele.

Ochii mei sunt acvarii în care se zbat pești.
Le văd branhiile deschizându-se cratere.
Universul se pleacă cu totul înaintea mea
Revărsându-și toate imaginațiile vântului.

Printre lacrimi mi se învârt constelațiile.
Aleargă comete pretutindeni în mintea mea.
Vulcanii renasc și se revarsă în palme.
Ți-ii dărui cu toate scânteile focului lor.