poemul meu este o femeie frumoasă care se apropie
de tine languros te linge pe față își etalează sânii
privindu-te în ochi

îți mângâie ceafa în timp ce te sărută de parcă ai fi
coborât din tren te ia de mână și îți spune ceva în
ureche aproape imperceptibil

tu fluieri un taxi din reflex te bâlbâi îi dai adresa
unui restaurant de lux ai deja o stare benefică
nădușești

în mașină miroase a transpirație și poate pentru că
poemul meu femeia frumoasă îți mângâie un pectoral
pe sub cămașă

ai deja finalul în minte încerci să te concentrezi dar ei
îi e foame de ființa ta mușcă lobul urechii taximetristul
vă privește în oglindă

un timp și intervine după o tuse aspră cu chef de glumă
domnișoară cu tot respectul cred că domnul are altfel
de orientare