a.a.a. -
Când noaptea şi dimineaţa încep şi se termină din tine
ca umbra scurtă dintre două ferestre,
când eşti o fântână cu un câine mort în ea,
atunci,
ca un porumbel voiajor într-o zi de Paşte,
vine în vârful aripilor.
De ce m-aştepţi?
Poezie:
Comentarii
"vine în vârful aripilor"
Virgil -
"vine în vârful aripilor" - fascinantă expresia asta. a trebuit să o citesc de mai multe ori ca să mă simt împăcat cu întregul text. cred că este una din cele mai reușite imagini pe care le-am citit în ultima vreme. nu sînt critic literar. așa că nu te aștepta să fac critică literară. reacționez însă la text. și mai ales la subtext. sau hypertext (în cazul acesta).
+++
alma -
cu ce scop ai băgat câinele mort în poezie?
De ce? Pentru că e cea mai
Maria - Doina -
De ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
Mie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!