Thorkild -
am fi putut fi o ușă deschisă
o emigrare înspre sentimente de sticlă
retorte vii arzând poțiuni sangvine
transmutând oasele în aripi
m-ai fi putut înfășura în tinerețea ta
cea cu șapte piei de origami
la adăpostul lor ți-aș fi răspuns
printr-o uitare de sine adâncă
acum
alungă-mă din gândul-timpan
auzindu-mi țipetele ar putea să
mă arunce înapoi spre tăcere
și nu vreau, nu vreau, nu vreaau
din unghiul acesta mort
mai potrivită pare o evadare
Poezie:
Comentarii
Ela -
cred că ai putea renunța la "liliachii" și la "albastră". (chiar dacă știi că eu folosesc culorile, aici nu știu de ce forțează expresia, devin un surplus, și la aripi, și la uitarea de sine, mai ales). și cred că merge reformulat cumva "gîndul-timpan". destul de șocant acel "scuipe", într-o poezie care merge pe andante. mi-a plăcut mult "șapte piei de origami".
Thorkild -
Ela, am făcut câteva modificări. Cred că sună mai bine. Gândul-timpan îmi place și-l voi lăsa. Mulțumesc pentru sugestii!