aranca - cuvintele incep sa-mi joace feste, asa era inainte „mireasma” , multumesc de atentionare! poate ceva mai cere poezia asta ... nu stiu, simt ca as strica-o mai mult daca as interveni acum, sau va trebui rescrisa pe un alt portativ... oricum o sa ma gandesc. era o vreme cand gaseam cu usurinta titluri, contrar cu ceea ce mi se intampla acum... poezia apartine acelui timp... yester - dorinta aceasta a venit odata cu inceputurile scrisului meu, cand mentorulul meu spiritual, pot sa-i zic asa, si pot sa-i rostesc si numele, poetul Eugen Evu, ne sfatuia bineinteles fara a insista prea mult pe idee, sa restrangem spatiul poeziei, sa incercam sa spunem mult in putine cuvinte, asta ar demonstra o stapanire buna a cuvantului... mi-a ramas aproape de suflet stilul acesta, s-ar putea sa ma prinda mai bine. despre constructiile acelea: „umbletul muntelui”... parca imi place, e ceva ca o „statornicie” sub semnul indoielii ... iar buzele ierbii... am lasat pentru ca mi-a placut asocierea cu „ umerii nostri” ... se intrepatrund niste sensuri acolo, oricum aranca stie ce spune, merita sa revolutionez putin plutirea asta:) ... macar de dragul tiutlului. pentru „mireazma” merit eu bataie... si-apoi daca te-as bate, cine m-ar mai invata de bine?