Virgil -
trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire
tu
ar trebui să înțelegi
așa este viața acum
mai scump să te oprești
decît să treci
îți văd chipul
mîna întinsă
gura
gara
buzele regretul
apoi întunericul
liniștea zgomotului
de fond
mecanica lucrurilor
ticăind
clipe
un ciob infinitezimal de timp
ca un ac de lumină
pricep
îmi imaginez că pot
să trădez eu
ceea ce este
așa cum este
pot în sfîrșit
să îți spun
tot
dar mă trezesc cum dau
dezarticulat
din mîini
cu bucuria cuvîntului
nerostit
apoi dispar
înapoi
de unde am venit
în mine
Poezie:
Comentarii
te îndepărtezi tot mai mult de
Dihania -
te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare. tot mai multă constatare și tot mai puține răspunsuri. îmi place, pentru că, întradevăr, nu există decît întrebări/mirări
"trec prin mine ca printr-o
a.a.a. -
"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Per ansamblu, un text mai slăbuţ.
Matei - nu cred că poezia este
Virgil -
Matei - nu cred că poezia este adevărată numai dacă este de un anumit fel. Toate astea sînt mode, mofturi, în ultimă instanță.
Adrian, poate ai dreptate la primele versuri. Am să mă mai gîndesc.
De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox? Iar „facilitatea” este neaparat un defect? Trebuie sa scriem contorsionat, dificil? Matei mai sus susținea (apreciativ bănuiesc) că „te îndepărtezi tot mai mult de poezia aia doldora de analogii, expresii frumoase, cuvinte rare”. Deci probabil că „beauty is in the eye of the beholder”. Poate că "bucuria cuvântului nerostit" sună cam prăfuit dar se întîmplă că acolo are semnificație pentru mine. Nu e pus doar de amorul artei (cum ar spune un junimist probabil).
"De ce este forțată "Liniştea
a.a.a. -
"De ce este forțată "Liniştea zgomotului (de fond)" ? Nu este „forțată” orice metaforă sau orice sugerare prin paradox?" (V. T) - metafora (a dăuga peste sens) în sine este o forţare a limbajului, de acord, am spus-o şi eu de curând. Doar că ea este şi cumva necesară, în acelaşi timp. De ce este forţat "liniştea zgomotului"? Pentru că, 1. este o construcţie antitetică, paradoxală, iar mecansimul ăsta s-a folosit atât de mult, încât nu mai surprinde cu nimic, aproape indifrent de context, şi 2. nu cred că ai epuizat toate formele de sugestie a liniştii din zgomot, pentru a te folosi de expresia brută a acesteia, ca să spun aşa.
"Iar „facilitatea” este neaparat un defect?" (V. T) - dacă ne situăm în contextul în care am afirmat, la nivel subînţeles, că facilitatea este un defect, răspunsul este "da". Pentru că, în ceea ce priveşte construcţiile/metaforele genitivale, este vorba despre o lejeritate care ia minţile, dă dependenţă, deci reflex. Spunea cineva că un poet slab se recunoaşte (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. Eu aş adăuga aici şi metaforele genitivale. De ce? Pentru că: se iau două substantive la liberă alegere (să spunem "scaun" şi "gripă", că tot e sezonu' răcelilor), şi avem: 1.scaunul gripei, 2.gripa scaunului. Wow! Mai dăm de un cititor de grabă vărsătoriu de sentimente, care se apucă să dea simboluri intercontextuale (înţelepciune ptr scaun, de exp), şi uită-te ce poezie faină iese.
Aşadar, da, în cazul ăsta, facilitatea este un defect.
"Trebuie sa scriem contorsionat, dificil?" (V. T) - n-am spus asta, nici n-am dat de înţeles. Dar bănuiesc că întrebarea era retorică. Am răspuns, totuşi.
Nu "bucuria cuvântului nerostit" sună prăfuit, ci "cuvântul(ui) nerostit", care, trebuie să fii de acord cu mine, este un megaclişeu. Şi de aici, niciun context nu te mai scoate.
Astea-s părerile mele, şi nu au pretenţia adevărului sui-generis.