Ce se află oare în întunecimea de sub pielea mea închisă la culoare?
Care este distanţa dintre ea şi sufletul meu?
Sunt chinuit de amintiri solitare.
Treaz la începutul luminii
fără a găsi vreun motiv pentru care m-am trezit.
Am doar o singură viaţă... zi de zi fără tine...
(în timp ce lumina devine puţin câte puţin întuneric,
în timp ce încă în umbra mea
aştept sfârşitul acestor nedreptăţi,
pentru care, în mod inevitabil,
trebuie să mor pentru ca lumea să trăiască.
Păstrez deschise aceste rane ale existenţei mele
la care am fost condamnat şi trebuie să sufăr
împreună cu greutatea pielii care sângerează cu fiecare clipă;
un sânge ce curge printr-o inimă însetată de dragoste,
înfometată de viaţă, ţipând la fiecare pulsare...)
...înăuntrul pielii mele aştept departe de umbra mea
sfârşitul acestei nedreptăţi...