Virgil -
...
singur
deasupra nisipului
nici un fel de sfinx sînt eu
în locul ochilor un pumn de sare spulberată
pe buze așchiile trupului tău ca pe o daltă
cu linia orizontului te înconjor
în dreptul sînilor tăietură
cu linia nestarornică a apei
șoldurile în neliniște
cu linia nisipului
gleznele pentru robie
pe firul de fum te ridici
încă o dată
pentru mine
inutilă
ofrandă
Poezie:
Comentarii
hecatonhir -
eroziunea pe care memoria o aplică lucrurilor-stare. dezlocuirea sfinxului și umplerea cu o siluetă a femininului portretizat în filigran semi-dureros. un poem deschidere. chiar bun.
Aranca -
si totusi aceasta entitate ("nici un fel de sfinx") aflata la intrarea lumilor necunoscute, provoaca inutile ofrande si declanseaza tornadele desertului din el...ma gindesc totusi la interpretarile din mitologia greaca si din mitologia egipteana oferite sfinxului precum si la reprezentarile efective iconografice ale acestuia (in cele doua mitologii, cind leu cu chip uman, cind femeie cu trup de leu si aripi de pasare), incercind totusi sa-mi "desenez" aceasta aparitie stranie...imi convine mai mult trimiterea la semnificatia greaca a creaturii (desi, precizezi, "nici un fel de sfinx" oarecum derutant) si ma gindesc ca totusi personajul are aceeasi semnificatie, de a suprima libertatile, chiar incepind cu propriile libertati atit de firesti, umane... versurile "nici un fel de sfinx sînt eu în locul ochilor un pumn de sare spulberată pe buze așchiile trupului tău ca pe o daltă" mi se par elocvente, nu numai elegante stilistic.