Djamal -
.
când eram gol
şi cerul locuia în mine
iar pământul nu purta
niciun nume încă
în fiecare palmă
aveam
câte o piatră
le frecam
una de alta
aşa
până când
îl vedeam pe Dumnezeu
alergând roşu
printre copaci
Poezie:
când eram gol
şi cerul locuia în mine
iar pământul nu purta
niciun nume încă
în fiecare palmă
aveam
câte o piatră
le frecam
una de alta
aşa
până când
îl vedeam pe Dumnezeu
alergând roşu
printre copaci
-
vad aici ,si aud, o durere aproape..... -
--- o variantă de iubire
-
mi se pare ca este un poem unitar din punct de vedere..... -
--- french kiss vegetal
-
timp, in sfarsit.
marturisesc..... -
--- Noapte bună, copii
Comentarii
Djamal
Sancho Panza -
e tare greu sa diseci simplitatea. asa ca, fara prea multe vorbe, o sa-ti spun ca mi-a placut.
adriana
Djamal -
multumesc pt apreciere, faptul ca ti-a placut e suficient, nici nu trebuia mai mult.
stima mea