depărtările se-ncleștau
pe marginea nedefinită a norilor
de fiecare dată simțeam, iubite
iernile reginei de sticlă
ghemuite pe țărmuri
precum fiarele-nsetate
lichefiate prin nisipuri
ca murmurul pietrelor
vremelnic întoarse spre cer

cum freamătă prin adâncuri
epave-mpletite-n
carnea marelui catarg
prin clipele vechi
ce se sparg
aduceri-amare-aminte

…va fi fost să pleci peste alte mări, iubite
prin locuri dureros viscolite
de iarna crescută-ntre noi
fără cuvinte.