lucian -
Mișcare
Se mișcă cerul sub pasul tău
Îl aud trecând prin ochiul meu
I-am văzut călcâiul ca un bombeu
Înainte de a dispărea în antreu.
Se mișcă noaptea. O ceață grea.
O aud în gustul vinului din vița ce sta
Într-o constelație înflorită și prea,
Mirată, agățându-se de ultima stea.
Se mișcă eternul. Din sine renaște.
Simt cum se topește și crește în carne
În linii perpendiculare și caste
Tăiat din curbura constelațiilor caste.
Poezie:
Comentarii
yester -
... lucian, textul este școlăresc. nu merită a fi postat și cred că îți dai seama și singur. pentru orice eventualitate: 1) tău/meu/bombeu/antreu și aș putea continua; 2) nu ai ritm, nu ai picior metric adicătelea; 3) nu ai niciun trop reușit: ce sunt acestea: "constelație înflorită","constelație castă" 4) promit să mai postez o părere doar când voi avea ceva pozitiv de remarcat, nu îmi place să supăr oamenii, însă este un atelier;
lucian -
mulțumesc de trecere și părere, yester. nu voiesc să te pierd ca și comentator al poemelor mele și, nici pe departe, să fiu irascibil. de aceea, sunt convins că părerea ta este constructivă și îți mulțumesc pentru ceea ce ai scris aici. vis-a vis de "tropii" mei, am citit în ultimul tău text pus pe hermeneia: "decembrie bej".