lucian -
Privește cum plouă!
Parcă aruncă cu pământ peste noi!
Îmi amintesc despre cei care mor.
Nu îi pot înțelege.
Îi ascult cum se roagă.
Moartea le pare o lume din care
Ar cădea într-un strop.
Plouă ca un apus de soare.
Banal umbrele ne cuprind.
Din beton reconstruim
Cetăți năruite.
Așadar, privește cum plouă!
Și uite unde-am ajuns!
Ne-am îmbibat în cortegii.
Suntem pe același val și ne întâmpină
Vânturile catedralelor cu felinare
Din fier forjat în rugăciune
Împresurate perpetuu.
Incredibil mai plouă!
Trec nori mulți aiurea îngrămădiți
Ca un fluture țigănesc
În pupilele
Noastre.
Poezie:
Comentarii
hialin -
In primul rand... ce este acela un "fluture tiganesc" ? (pe bune, chiar nu stiu!) Discursul liric este unul telegrafic. Foarte multe puncte care fragmenteaza textul, cred ca ati putea renunta la ele, ar deveni citirea mult mai libera. Motivul central al ploii este vazut din diverse pespective... din eul liric, in sacru, profan, mortuar sau celest. Nu sunt de acord cu " Suntem pe același val și ne întâmpină Vânturile catedralelor cu felinare Din fier forjat în rugăciune Împresurate perpetuu. " strofa iesita din context, fortata, fara o conexiune cu restul. Ialin
lucian -
acolo unde m/am nascut, fluturele tiganesc este cel mai frumos colorat fluture, care isi zbate aripile in zbor, ca si cum ar voi sa isi risipeasca culorile aripilor.