e cald în fiecare șoaptă-mbrăcată a verii cârpacii
ne croiesc triplu
până la asurzire - dacă taci nu ajung I.
și nici N. știutele bice nasc flori pe spinare
din fiecare cruce snopul de cuie
se leagănă a mătase de vers ușuit

când au o zi
mai liberă în colțuri de străzi unsuroșii
fură cuvintele tomberoanelor
ce și
zborului îi țin adăpost
sau muștelor mari - unde cerul se pierde -
ne vom întâlni cu inima scoasă
bătând amestecat oră cu oră
în nisipul cu trompa lui meșteră

fluturii dalbi
ascund târâișul omizilor le aud zbaterea -
mulțimea lor vidă
taie aburul cald al frunzelor în care ne păstrează pământul
sub învelișul arid

prin umbra cuibarelor fâșâie coala
pe care s-au imprimat gușterii -
bolțile toate ne sunt palatine în turmă
iar norii-s de fum cât să agațe-n râs dinții
ha
ha
de perpetuum neofit
hohotul tragic
astmatic
aruncă pielea cuvintelor de pe fiecare în gol a
riduri până când un șnur
ne strânge de gât sau de flexiunile mijlocii -
curele albastre din care ieșisem
la împărtășania clinică

dacă taci ne vom privi printre boluri gândul zburând
cu aripi de pește
prea târzii în lumea de-a fără/cu vintrelor