uneori femeia are nevoie de un războinic
lîngă ea alteori de un copil
cînd nu îl poate avea îl naște îl coase din lut
îl face din oase îl scoate din ghețuri
uneori are nevoie de un rob alături un mîner
pentru umbrela ei de bambus
alteori un călău care știe să despice pîntecul
fără să curgă sînge cu unghia
degetului ei mic la poarta cetății

ca și cum și-ar machia sufletul
cu ei le simte lipsa prin pori prin nări
ca o corabie pălmuită de ploi are nevoie
de căpitanul ei să o scoată din port
să o naufragieze să moară odată cu ea
are nevoie de șeicul ei de poetul ei de curte
de preotul ei de faraonul de alabastru
și lazulit are nevoie de medicul ei
de studentul lumilor ei misterioase

uneori femeia are nevoie de un avocat
insidios și complice lîngă ea alteori
de un judecător necunoscut și absent
cînd îi găsește se face un fel de tăcere
ca atunci cînd plouă și e prea tîrziu
să mai pleci undeva te cuibărești într-un colț de pat
cu o cană de vin albastru violet fierbinte în mînă
citești pe ascuns ultimele pagini
ale unui roman fluviu și adormi