scriitorii: Paul Sân-Petru, paul blaj, Vasile Sevastre Ghican!
foto: Petru Dinvale
scriitorului Paul Sân-Petru
eu eram întunericul ochilor unei ploi de vară,
mergeam grăbiți și-șipotiți de Dumnezeu, mai ales eu,
pentru că vederea mea e mai pâcloasă,eu Bartimeu,
mai tânără, mai uimită de agapeul ce dansa în jurul nostru,
prin piețe, printre mașini, printre solii buni și răi,
rotindu-se, înfășurându-ne în același giulgiu zilnic...
inutil nouă ca un plămân fără aer,
toate acestea
într-un oraș moldav și molcom spre cumva seară,
dacă există,
poate noi nu existăm,doar norii și Creția,
și poate ne vom cunoaște moartea după moarte,
undeva sus
între cristal și diamant.
.............
ca și cum ai fi de o viață perna pe care îmi pun
cu drag iluziile noaptea,
mă ajutai să număr oamenii frumoși la suflet
care mergeau și ei prin urbea grăbită grăbiți grăind
precum se bucură o carte de paginile ei,
mă simt atât de aproape de tine
precum amprenta de un deget,
indexul să zicem.
Comentarii
Virgil -
da, text bun. as justifica penita prin faptul ca autorul reuseste sa foloseasca formulari uneori foarte uzitate dar in jocul acesta de intertext reusesc sa te faca sa te opresti si sa simti. remarc si spiritul usor șugubăț
Virgil -
da, am uitat
yester -
...mulțumesc Virgil. știi că orice trecere a ta mă bucură! cu drag, paul
vladimir -
Mi-a placut atmosfera pe care o emana textul, senzatia aceea de non-timp despre care am riscat si eu candva sa scriu :) Finalul poate prea... cu poanta. Si sa nu uit... nu ca mi-ar pasa de astfel de chestii dar unora nu le plac ligamentele licentioase chiar daca sunt in alte limbi... vezi in primul vers :)
yester -
... să îi lăsăm pe ei cu limba lor:) mulțam de opinie, Vlad! cu gânduri bune, paul