Virgil -
...
sînt un nasture
prin care dumnezeu a tras un șnur
ce se subțiază din cînd în cînd
un guturai o piatră la rinichi
o febră
atîrn atunci de un capăt
cu capul în jos
pînă cănd dumnezeu
bagă din nou
încă un șnur
în mine
mă coase la loc
face nod
rupe cu dinții
capătul de șnur
aproape de pielea mea
îi simt răsuflarea
apoi adorm
cîteva zile fără să mă trezesc
și uit
așa cum uită oricine
că sînt
un nasture
prin care dumnezeu
a tras
un șnur
Experiment literar:
Comentarii
bobadil -
Ei da, asta chiar merita o vizuala... (Era parca un videoclip de la "the feeling" cu o coasere din asta - sau de la snow patrol, of, m-am ramolit :-) Placut mult poemul acesta. Eu zic sa-i pui imaginea care trebuie si sa-l scoti de la cutiuta cu nisip Parerea mea, Andu
Snowdon King -
ideea este frumoasa, viata (sau destinul), ca un snur tras printr-un nasture. uitarea de la sfarsit, daca ai uita, ai mai scrie acest poem? raspunsul este evident, imi amintesc, sunt un nasture ciclicitatea, chiar si ca forma unui nasture, e interesanta, un nasture prin care dzeu ne coase si descoase, ne coase si descoase, ne coase si descoase...
Virgil -
nu știu încă ce imagine să pun sau dacă nu cumva să "alcătuiesc" eu una. în ce privește "the feeling" sau "snow patrol" nu sînt familiar dar probabil e de vină proverbiala mea incultură (sic!) mulțumesc pentru citiri și comentarii. evident fiecare cititor este liber, și cred că se simte liber în fața textului să își imagineze, să filozofeze sau să teologhisească după plăcere. eu continui să cred că aș mai avea de lucru la formă. dar și acest lucru rămîne un aspect subiectiv în ultimă instanță
Nelu Jorz -
Un ludic al poeticului, ce-mi amintește de Marin Sorescu - cel puțin în felul său de a construi textul, inducând, în lector, acea stare de ne-luare în serios a sensurilor: viața atârnă de un capăt de ață, cum un nasture. Interesant! Cu amiciție,