singura grijă a lui cobuz era să nu-i fure cineva bicicleta
la crîşmăriţă striga marianoo ai grijă la bicla mea şi mută pe taraf tv
în jumate de oră dădea pe gît patru sferturi de muscăţel se lăuda
că a fentat moartea cînd l-a dus nevasta la tratament în italia
toate astea s-au întîmplat pînă cînd o noapte mi-a spălat picioarele cu ulei de măsline
ca magdalena cristului
a intrat unul în crîşmă şi-a zis
bă am văzut pe cineva la urgenţe cum era resuscitat dar n-a avut nici o şansă
şi uite-aşa a ajuns cobuz în legendă
de-atunci nimeni nu-şi mai lasă bicicleta în faţa crîşmei nimeni nu mai ascultă taraf tv
nimeni nu mai bea muscăţel să nu sfîrşească prea repede
doar un fost fotbalist de divizia b care se lăuda că la 50 de ani e hiperpotent
striga în gura mare că-n moarte e ca şi-n căsnicie
moartea e o femeie care dacă n-are parte de sex
îşi face bagajele îţi ia tot ce ai
apoi se mută cu altul
*
am învăţat că nu există iertare
iertarea e doar o formă de a uita
şi că rugile noastre sunt piese de teatru atent prelucrate
seara cînd pun capul pe eşafod îmi spun
tatăl nostru care eşti în ceruri sau pe aproape
uită-mi greşelile mele aşa cum şi eu uit greşelile tatălui
care nici măcar n-a vrut să audă că i-a murit mama
dar a băut tot vinul care s-a dat de pomană
facă-se voia ta aşa cum şi eu voi face voia tatălui internat la psihiatrie
care nici măcar în ultima clipă nu şi-a recunoscut fiul
*
aici dmineaţa miroase a spermă
de parcă oraşul a fecundat luna în ultim pătrar
mă gîndesc tot mai des să fac schimbări radicale
să fug în lume cu circul în sunet de tobe pe marile scene din lume să fiu prezentat
ca ciudatul care face tot timpul lucruri pe jumătate
să ucid la întîmplare neoane să iau ostateci toţi sfinţii din calendar
în numele unor cauze demult pierdute
apoi să trimit înregistrări video cu revendicările mele:
vreau ca ninsorile să miroasă a om
iar zgîrie-norii să se transforme-n femei
în cele din urmă după execuţii sumare
aş emigra în suedia am face dragoste în inima uraganului sven
ne-am gîndi la lucrurile pe care le-am lua pe o insulă pustie
o păpuşă din aţe pe care s-o numim îngerul păzitor
salată de ţelină mazăre cu piept de pui un dvd cu dead man walking
iar ceea ce inima a unit clorura de potasiu să nu despartă
acum te las să te plimbi prin ninsoarea din goteborg
îmi voi sugruma imaginar cu o coardă de pian medicul de familie
care mi-a cerut bani pentru o adeverinţă de şomaj deşi nu m-a consultat niciodată
îmi voi depune cv-ul pentru un post de supraveghetor pe gotaelvbron
apoi o să învăţ să tac aşa de frumos
că pînă şi dumnezeu va exclama
în sfîrşit
creaţia mea nu s-a dovedit inutilă
Comentarii
"iertarea e doar o formă de a uita"
Ottilia Ardeleanu -
am intrat de fiecare dată pe vârfuri în pagina ta, Emilian, m-am temut de fiecare dată (scuze că repet) să nu tulbur eu însămi simţirea cu care treci prin amănuntele vieţii. scrisul tău este ca o amprentă vremii. trăirile tale sunt general umane şi au puterea de a reverbera în cel care se face părtaş doar printr-o simplă lectură. ce să remarc mai întâi din poemul tău dacă el se remarcă prin sine?!
perimte-mi să acord o peniţă, adică un semn de apreciere. atât.
Nu
Sixtus -
stii cand un asemenea text ajunge undeva, se opreste, o ia de la inceput si...tot asa. Lasand o impresie de neuitat. Daca as citi un astfel de text fara sa fie specificat numele autorului, voi fi sigur ca este al lui Pal. Si ca este unul dintre cele de exceptie.
am ales
kalipeto -
am ales sa ma indop cu ultima parte. mi-a placut intotdeauna incordarea omului in lupta cu Dumnezeu. si linistea de la sfarsit a omului. si concluzia. si ce sa mai zic despre felul tau de a scrie poezie! multam si spor la viata!
Va multumesc pentru trecerile mult prea generoase
emiemi -
re