plecai frumoasă
când ai închis ușa ecoul devenit cavou
mi s-a izbit de coaste

uite îmi spuneai
în cameră miroase a nuci prăjite a lămâie
eu respiram adânc
zvârcolindu-mă ca un pește

în urma ta foșneau mașinile rar eram trist
adunam în suflet
calmul unui trotuar nins noaptea

miroși a moarte luiza
îți ziceam
iar privirile noastre se lipeau
ca venele tăiate

plecai frumoasă alunecai
din mine cum alunecă
răspunsurile
în jurul unei întrebări existențiale
amețită