definitiv că era o figură
o remarcai de foarte departe
cum luneca pe bulevardul traian
ținând cartea ca pe-un fluturozaur
ciufulit
înainta așa tacticos.
trecătorii o fereau c-o teamă vagă.
- asta sigur e scăpată de la enătescu -
era o apariție marvel
în orașul nostru sastisit de frunze, de praf
oraș de contrabandă și mici traficante
- un personaj color
într-o bandă desenată sepia -
o vedeam de la celălalt semafor, etereală pas după pas,
sâni turgescenți, aplecând-o puțin,
cu o carte - fâlfâl - în loc de cap
ca femeile lui dali
dar niciodată nu se lovea de indicatoare
cum fac unii, prinși de discuții, o, nu!
niciodată nu cădea cu un picior în gratii de canalizare
cum mai fac eu, când mă uit la femei tunate
nu îndrăzneam s-o întreb ce citește.
să mă fi luat după ea, să mă uit peste umăr?
cartea mustăcea complice
fluture satisfăcut burtos
în mâinile ei supradimensionale.
poate era chiar Faimoasa Carte Neagră
din mulholland drive
n-am mai văzut-o de mult. bârfeau unii într-o vreme
c-ar fi dat un autobuz peste ea,
traversând nepermis, cufundată în foile ei,
dar nu prea-mi vine să cred asta
eu sper c-au băgat-o iar
la enătescu
Comentarii
francisc -
mi-a placut, amintindu-mi de ingerul cu o carte in mana. eu l-as rescrie, pe ici pe colo... as creiona un arhetip, un mod special de a fi si de a privi
Doru Lubov -
francisc, bine zici, voi mai creiona pe ici, pe colo, dar mai ales pe la sânii turgescenți, care, pe bune, erau parcă decupați din marvel stories! sâni bombastici și o carte deschisă în loc de cap, asta trebuie să fie îndestul de poetic mersi de comm, părerea ta contează
bobadil -
Un poem pe gustul meu, suficient de teatral cat sa ma tina cu atentia treaza pana la actul final dar pe de alta parte indeajuns de retinut in taina sa ca sa nu-mi arate aproape nimic cu degetul intins. Imaginea poemului ma urmareste pe un boulevard de la madelaine spre o anume casa enatescu pe care, desi nu o cunosc, pot sa imi imaginez ca acolo vreau sa ajung sa nu ma mai intrebe nimeni nimic. Sa-mi dea pastilele si gata. Un poem care ne face cinste, noua celor care-l citim. Multzam Dorule, tu dai poemul, eu dau penita. Andu
lucian -
un poem ce creaza cu ingaduinta si imaginatia cititorului o natura cumva si aproape interbelica. desi ramane legata puternic imaginea fetei din titlu de acel aniamal iamginar #fluturozaur# in mintea cititorului, restul textului ar fi trebuit in special legat de acest mesaj ideatic pentru a straluci cu adevarat.
Doru Lubov -
oh, domnule bobadil, penița dvs. m-a luat prin surprindere, nu mă așteptam... ce să zic, fata asta chiar există, e un personaj fantastic al urbei noastre sictirite de frunze, am simțit că merita s-o nemuresc mai avem și alții, voi reveni cu poeme biopice în care-i voi schița pe jogger, sandokan, lulu, gagarina, misunivers, pentru că sunt oameni de nădejde, oameni cu suflete vii, oameni care trăiesc, nu se fac, precum subsemnatul... penița asta mă onorează și mă încurajează să continuu... mai reveniți, voi aduce și alte mecanisme magice la magazinul meu de măști de carnaval lucian, sugestia ta privind relaționarea cu fluturozaurul e interesantă... eu mă gândeam la fluturii imenși din cretacic. mulțumesc de idee, o voi aplica!
lucian -
cu o carte - fâlfâl - în loc de cap ca femeile lui dali cam despre asta voiam sa spun.