adim -
În mult prea plinul mitic al mirării
Se-mplântă gestul prăvălit prin vreme.
Noian de rituri, jertfe și toteme
Ce nu s-au dat, în gândul meu, uitării.
Prin trup de prunc văpaia clipei geme,
Iar tinerețea s-a-nclinat visării.
Când am ajuns în pragul întrebării
Mi-a spus consoana dură că se teme.
Îngândurată, litera vibrează,
Chiar dacă-i timpul tot mai des confuz.
Un zvâcnet slab prin sânge îmi veghează
Cuvânt săpat în bronzul din havuz.
Vocala moale-n mine se așează
Primind etern vedere și auz.
29 ianuarie 2005
Poezie:
Comentarii
bodoganel -
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
adim -
bodogănel - mărturisesc că nu știu unde ne-am mai întâlnit. Undeva la răspântia încercărilor reluate. E adevărat că încerc o surprindere a unei stări printr-o incursiune în timp. Aprecierile îmi dau putința să sper că sunt pe un drum dacă nu bun măcar unul firesc. Se poate și mai mult. E bine că pornim de la ceva.
Călin Sămărghiţan -
Felicitări pentru folosirea semnelor de punctuație. Mă săturasem de poezii fără o virgulă. Dar: Rime prea plate. Sună urâțel. Diversifică!
adim -
bodogănel - târziu mi-am revenit și am aflat cine este de fapt bodogănel. Îmi cer scuze și pe această linie pentru lipsa mea de cunoștințe în privința pseudonimului. Dacă nu voi fi scuzat, accept pedeapsa, care va fi ea. Cu drag