francisc -
II. cina de la capătul lumii
Bucură-te, mamă a sobei, cea plină de mămăligă, domnul meu fie sub săltătura tălpilor tale murdare
binecuvântată ești tu, mamă a tatălui meu și al lui, și binecuvântat e rodul sângelui porcului
sfântă a cățeilor, sfântă a spărturii, roagă-te pentru fratele gard, păcătosul, acum și aici și în ceasul ceasurilor.
ave, boii pe uliță te salută
Poezie:
Comentarii
lucian -
rugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
francisc -
de concentrare a mesajului s-au plans si altii, lucian, in poemele mele. eu cred ca e altceva. in comentariul tau, aproape ca m-ai facut patriot ....in suferinta. eu cred ca e altceva. dar e vorba si despre traditii, teologie, filosofie etc. ma bucura insa nespus aderenta hermeneilor la textele mele. le multumesc inca o data. si tie, de asemenea astept si alte opinii ps: daca iti spuneam ca n-am parinti? :D