ciclul "Lamentația Pandorei"
Din ochi îi curgea o smoală
de i se lipiseră pașii
împietrire
și urlet
fără ecou.
Cu degetele înfipte
în nisipul oazei,
un rătăcit al pustiului
strigă
la apa ascunsă.
Și nici umbră nu era
cât să-i astupe limba
ce mușca din spatele dinților
ca un șarpe.
Și nu era aer
să-i respire
plămânul uscat,
iar sângele i se topea
în pufuri moi
de moarte.
Poezie:
Comentarii
Beniamin -
Zic ca poemul asta merita de departe un alt titlu (ar merge foarte bine fara; ca sa nu vorbim de pleonasmul pe undeva in absentia). Imagini care s-au lipit de Sodomi(i)le si Gomorile din sufletu' meu (dupa ploaia de foc): "din ochi curgea smoala / de i se lipisera pasii...", mai sa (re)devin nevasta lui Lot. Sintagme pe loc indragite: "apa ascunsa", "ce musca din spatele dintilor". De remarcat inversiunea semantica a aerului ce (ne) respira. Expresii redundante: "nisipul umed al oazei" (nu cred c-avem nevoie de "umed"), "in pufuri moi / de moarte" (la fel cu "moarte(a)")... trebe adusa (sau exclusa) ceva mai insidios, oricum am simtit-o in toate literele poeziei. (Penita pentru "incurajare" - as fi preferat o alta vocabula dar regula nr. 5 ramane regula nr. 5 - si pentru cele trei strofe, fara titlu).
Călin Sămărghiţan -
Mulțam' Beniamin. Cu "umed" ai deplină dreptate, tot vreau să-l scot, dar dacă spui tu că se înțelege ideea, atunci probabil va ieși. Mai aștept păreri, eventual, ca să fiu sigur. Finalul îmi place așa. Dar cum s-o las fără titlu?
Beniamin -
Coerenta si titlul poeziei de fata exista chiar si fara un titlu vizibil (date de ciclul caruia-i apartine). In general prefer si eu un titlu. Dar mai bine fara titlu decat un titlu care dezavantajeaza limpede ("in praesentia" si "in absentia" si cum mai vrei tu si altii) trupul poemei. O doamna fara fata? E greu de imaginat ce-i drept. Dar de ce nu? Pe undeva ii confera si mai mult mister adaugand in acelasi timp mai multa greutate ciclului. Trebuie sa (re)citesc si celelalte poezii si mai conversam.
koga ion -
împietrirea prin devenire distanța între ochi și dorință nu poate fi străbătută cu pasul; strigătul ("fără ecou") este săvârșit spre înăuntru; prin urmare, absența este triplă: nici apă - nici umbră - nici aer; invocând o cosmologie antecreațională deși cred că ai putea curăța puțin textul de execesul de construcții de tipul "ca o", "ca un", mi-a plăcut. cu respect, Vasile Munteanu
Călin Sămărghiţan -
Mmm... de acord din nou. Dreptate aveți, și Beniamin și Vasile M. "ca o", "ca un" nu prea au ce căuta acolo. O s-o lucrez. Mulțumesc de păreri, contează.