Mi-a plăcut foarte mult timbrul vocii, cum s-a pliat pe poem. Ţi-a ieşit foarte "trist şi cu efect", adică foarte bine scena în care actorul interpretează asta: "brațele tale labirint știu sa țină piept inimii/știu să țină inima la piept/
sînt gata./am pus creionul jos/și termometrul și hîrtia și apa."
Şi, aici, ar trebui să te opreşti, Corina. Trebuie să laşi spectatorul, cititorul în poem, chiar dacă urechea, să zicem, că se mai ţine într-o zdreanţă de carne ca în filmele lui Tarantino, tu mă laşi acolo, uimită, siderată dar mă laşi acolo. Ies eu dacă vreau. Râd.

Frumos ai mai introdus şi acest vers, această zicere rotundă, frumosă, cu greutate: "Tu, ştii, cine sunt? - frumos pronunţată, cu timpi cu tot...

În general, nouă, nu ne prea iese cu recitatul propriilor poeme, dar ţie ţi-a reuşit. Ai transmis perfect emoţia.

Corina, nu știu de câte ori ai avut tu contul suspendat pe Hermeneia, eu l-am avut de multe ori și, te rog să mă crezi, pentru mult mai puțin decât comentariul tău de mai sus... ba chiar aș putea spune că atunci când atacam aveam și mai mult umor decât tine!
Eu te rog pe viitor să te limitezi la bunul simț care sunt sigur că, în mod normal, când nu încerci să epatezi ca aici, nu-ți lipsește.
Iar recitarea este chiar slabă. Vocea și intonația nu-s la locul lor, accentul lipsește lăsând locul unei monotonii așa, cam ca făcutul omletei dimineața.
Încercarea este lăudabilă, dar ce să-i faci dacă rezultatul este execrabil?

...și asta pentru că este textul tău Corina, iar eu sunt doar un comentator... deci este vorba și trebuie să fie vorba despre TINE și despre poemul TĂU right?
Despre mine dacă vrei neapărat poți divaga și cred că ai făcut-o dincolo chiar și de limitele Regulamentului, eu mă simt chiar băgat în seamă prea mult.
Ideea este cam așa... când postezi un text îl afișezi... când îl afișezi accepți că ți se scrie despre... și nu faci spume la gură pentru că nu îți convine ce ți se spune... this is the name of the game.
Mai mult, daca vrei să nu îți scriu despre recitare, nu eu sunt cel care nu trebuie să dau click pe buton, ci tu ești cea care nu trebuie să publici acel buton cu acea recitare împreună cu textul, right?
Eu o să dau click mereu, în speranța că voi observa o îmbunătățire, deși de la ce am ascultat acum la ceva acceptabil sunt cam 1357 de mile marine, este doar un estimat.
Acestea fiind spuse, un we frumos și ție și să ai și tu multă grijă de tine!
Eu vreau să fiu mai precis decât ai fost tu și spun să ai grijă de tine ca să nu mai spui tot felul de măscări fără să gândești cum ar trebui la nivelul pe care pretinzi că-l ai.

este o recitare frumoasă care, din câte vedem, îl face pe Andu să lingă îndelung scrumiera și să-și stingă țigara de frunte, după care să se dea cu căpuțul de gard și să strige hoții. e dreptul lui prin constituție. cine poate opri omul când el vrea să dea cu bidineaua?! e de-a dreptul multitasking!

mi-a plăcut poemul de la prima lectură, dar mie îmi plac toate poemele Corinei. prin urmare nu voi lăsa semnul meu de apreciere, el fiind subînțeles la tot ce postează. îmi place și mie timbrul vocal, iar acest plus de transmitere face bine poemelor.

Nu înțeleg unde 'hărțuiesc' ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai explica, pentru ca să nu mai fac asta în viitor.
Pentru că eu nu văd lucrurile astfel.
Eu mi-am spus și apărat părerea, autoarea nu s-a dat jos de unde stă cocoțată prin studiourile nu încă Abbey Road dar urmează sunt sigur că și ăia ar face orice pentru one quid, iar apoi pe final apari tu cu amenințări nefondate iar apoi Paul prinde moment și mai scoate niște mizerii de la groapa lui de gunoi fără fund.
Corina, îmi pare rău că discuția a degenerat astfel în subsolul acestui text al tău, dar nu mă simt vinovat.
Noi doi aveam o discuție chiar interesantă aici (deși în contradictoriu cu înțepăturile de rigoare) până la intervențiile de mai sus care 'au tuflit' complet ideea polemicii noastre și care, sunt absolut convins, vor rămâne fără nicio repercursiune, pentru că așa e Regulamentul Hermeneia, se aplică foarte personalizat.
Ceva gen democrația pentru căței.
I rest my case