păsări cu ciocul rupt traversează orașul
sirene târzii se aud dinspre mare
99 de zile au trecut de la ultima cursă
și de atunci animale bolnave
ne ocupă trupurile
cu căldura lor
infernală
să petrecem mai mult timp împreună îmi spui
te aprob printr-un rotocol
din țigara abia aprinsă
privind la ciudatele traiectorii
desenate de oameni pe străzile
aproape desprinse dintr-un tablou
e o toamnă prea simplă
și nu știm dacă iarna asta va ninge
dar pornim la drum către munți
cu speranță și teamă
prin soarele abia mijind dintre cețuri
peste orașul răvășit de motoare
și mirosul de pește stricat
în zori se vor face o sută de zile
de când ultimul feribot a trecut
prin portul plin cu mateloți fără slujbă
dar noi vom porni la drum înspre munți
călăuziți doar de umbrele păsărilor
și de animalele noastre bolnave
iubito
Comentarii
Sapphire -
Nu știu dacă ai vrut să scrii ceva modernist, dar amestecul acesta al copleșitoarei umbre a orașului peste imaginatele umbre ale păsărilor are un efect ciudat, o atmosferă de altă lume... aproape o poveste sf aș îndrăzni a spune. Poate că m-ai prins într-o pasă bună, dar mi-a plăcut.
emiemi -
Ti-am zis si cu alta ocazie, mi-ai fi placut ca poemul sa inceapa de la 99 de zile. Ma abrut, mai de efect. Nu stiu daca ai incercat sa citesti asa cum citesc eu. Oricum, nu se pune problema de ce vrem noi, autorul e singurul in masura sa simta. Ultima strofa mi-a placut foarte mult, are un fel de aer irlandez. Nu stiu, eu cind citesc un text imi place sa simt. Strofa a doua buna si ea, precizie chirurgicala. Un text care mi-a placut mult, si rar spun lucrul asta, desi nu e neaparat un text definitoriu pentru tine.
Thorkild -
Sapphire, ma bucur mult ca-ti place si ca te-a prins. Te mai astept! Emi, inca o data multumesc pentru apreciere si sugestii! Cu greu schimb ceva in scrierile mele, dar sper ca pe ansamblu poemul ti-a creat acea simtire despre care vorbesti. Cu prietenie
mladitza -
Da, am citit poemul si mi se pare aparte, e "altceva". Merita intr-adevar o penita de aur. Votez si eu alaturi de Bianca si Emilian pentru acest poem. "Animale bolnave"... hmmm... Nicolae Breban dar nu are nicio legatura cu acest poem unde primeaza imaginarul si lirismul! Am citit poemul in stilul propus de Emilian si sa stii ca are dreptate. Dar ultimul cuvant il are intotdeauna autorul! Felicitari si succes! Asa ceva mi-ar face placere sa mai citesc! Violeta
Aranca -
Nostalgic, mă gândesc la acest simbol al păsărilor întâlnit la autor sub diverse forme și în alte poeme,(ca de exemplu "acolo am văzut pentru prima oară/spaima lua forma unor păsări alb-negre"); o tușă poetică misterioasă cu tente stranii de sfârșit de lume, margine de lume, ce amintesc de atmosfera lui Alfred Hitchcock și "Păsările" lui... Versurile au o intensitate lirică menită să înghită personajele în țeasta anotimpurilor până devin doar niște germeni mărunți, inutili... Nu numai finalul obținut printr-o gradație insesizabilă aproape, are forță ci și alte pasaje: "și de atunci animale bolnave ne ocupă trupurile" sau "privind la ciudatele traiectorii desenate de oameni pe străzile aproape desprinse dintr-un tablou" sau "e o toamnă prea simplă și nu știm dacă iarna asta va ninge dar pornim la drum către munți cu speranță și teamă" Ca un pictor nordic pierdut între fiordurile iluziilor, autorul decorează cadru după cadru tridimensionalul scenografic menit propriului spleen inevitabil, cronicizat în metastaza târzie a unei civilizații căreia nu-i aparține...
Thorkild -
Mladitza multumesc de trecere si cuvinte! Aranca, incantat de analiza. Multumesc frumos pentru rabdare si cuvinte!