ridică-te... o noua zi la intersecţia dintre viaţa visată
şi viaţa netrăită… întotdeauna exista varianta drumului
care se înfundă… de ce alegem drumul care continuă
la nesfârşit la nesfârşit... am mai fost pe aici nu nu este
o zi noua nici măcar pentru mine… şi atunci ce-ar fi
dacă la baie aş umple cada cu sânge din venele clădirii
şi m-as cufunda în ea până când mi s-ar umezi creierul
doar câteva secunde ar face diferenţa câteva secunde…
şi atunci ce-ar fi dacă la bucătărie aş căuta să-mi unesc
linia vieţii cu linia dragostei folosind cuţitul… doar
câţiva centimetri ar face diferenţa câţiva centimetri…
şi atunci ce-ar fi dacă aş privi mai atent prin ochiul
aragazului până când focul s-ar urca pe mine… doar
câteva grade ar face diferenţa câteva grade… şi atunci
ce-ar fi dacă aş deschide fereastra pentru a lăsa vestul
să intre şi m-aş apleca în afară până când legea
gravitaţiei ar fi de neevitat… doar câteva grame ar face
diferenţa câteva grame… ridică-te… acestea sunt
drumurile care se înfundă… mă gândesc la ele
în timp ce îmi fac duş îmi timp ce îmi tai pâinea
în timp ce îmi pregătesc omleta în timp ce ies pe uşă…
moartea este alcătuita din aceleaşi patru elemente…
o poţi întâlni în fiecare zi… în fiecare zi ridică-te…