mă tirez din acest disneyland
bătut de soare, de vulcani și cicloane
de activisme sociale și parade
în costume de baie, de slitzuri
și display-uri difuzate brutal
de agențiile de publicitate
ca un fel de intrigă pentru limitele
câmpului meu vizual

semăn cu un miniaturist
care-și roade unghiile de furie
că n-a fost prezent
nici la a doua
nici la a treia reprezentație
acolo unde mickey mouse
a facut intotdeauna senzație.

oare Ub Iweks s-o fi gândit
și la Minnie in 1930?

efervescența pe care rămâne
s-o judec din provincie stă de-acum
în WESTERN LIVING_NEON
unind oameni si oportunități
la fiece secundă pe întreg mapamondul
sub sloganul „plăceri combinate”

mi-e memoria slabă, văd fragmentar
n-am planuri de marketing
și nici la mărirea cotei de piață
nu mi-e gândul.
mi-e penibil de teamă de posteritate
mi-e penibil de teamă
că am constiinta prea liniștită.

mickey îmi zice că am zăbovit prea mult
pe lângă campionii unei mari izbiri
pană când am devenit unul caraghios
reinghițindu-mi trupul uriaș
în vioiciunea aridă din benzile desenate
mai ales astăzi când vârsta mea
se rezumă tot mai limpede
la un bilet în parcul de distracții
și poate o intrare gratuită în casa melcului
pentru a pune la punct
ortopedia unui trai
cu salată de ouă răscoapte
după pofta inimii.