Noiembrie. Pe dosul cuvintelor scrie cu negru că nu-mi mai sunt. Un străin trece uneori prin oraș și vindecă arborii. Scoate sticluțe colorate pe care le privește în soare și le duce apoi atent la ureche. Mâneci largi alintă aerul care geme. Când scrii nu ai mâini. Pe dosul cuvintelor zice cu negru că cei fără mâini pot să pipăie lucrurile cu pleoapa întoarsă.
În mijlocul orașului crește un turn și suntem mândri de asta. E orologiul nostru cu păuni; când țipă lung știm că e ora exactă, dar tot nu ne pasă. Lucește. Sub lună parcă ar fi orașul licorn, din coama lui femeile țesând draperii la ferestre.
Ieri am trecut pe strada pavată și arborilor le crescuseră degete peste noapte. Devreme în zori, străinul atinge iarba cu poalele hainei lungi, zdrențuite; unii spun că atunci se aud clopoței.
Comentarii
De fapt...
Dorel -
Avem aici un poem, nu o povestire. Un poem narativ, ușor ambiguu și întrucâtva calofil, prin care adie misterul. Ingenioasă ideea din "Pe dosul cuvintelor zice cu negru că cei fără mâini pot să pipăie lucrurile cu pleoapa întoarsă". De obicei orbii văd cu mâinile, în vreme ce aici ordinea e răsturnată. Finalul reverberează frumos asupra întregului, invitând la o relectură.
Mulțumesc
Călin Sămărghiţan -
Dle Cristea, mă onorează în chip deosebit aprecierea dumneavostră, iar precizările mă ajută în orientare. Intenția a fost de a încadra textul la poezie, dar mi-am zis să nu forțez prea mult limitele "speciilor". Ideea dintru început era să continuu aceste "hieroglifuri" cu alte câteva texte îngemănate, în același ton ambiguu și tot cu ordini răsturnate, sperând să fie cât de cât plăcute la lectură și să nu plictisească. Astfel, intervenția dumneavoastră o simt încurajatoare pentru mine și mă va face să merg mai departe. Aș dori chiar așa să le și numesc, "hieroglifuri" și nu "hieroglife", pentru a sugera acea altă nuanță, dar aceasta doar dacă nu se va reclama o prea mare violentare a limbii. Rămâne să mă decid și să încerc a da formă viitoarelor texte care, dacă vor merita atenția, voi ține seama de părerile cititorilor, oricât de sever critice, pentru a-mi semnala eventualele neajunsuri sau chiar erori de concept. Să văd ce iese.
remarc si eu
nicodem -
iata ce poate iesi din somnolenta si monotonia unui Noiembrie. din turnul tocit de vreme, cu orologiu de pauni, ies la plimbare hieroglifele (urile). remarc si eu imaginea (cu clopotei) evidentiata de DOREL, remarc textura concisa, placuta si magica a poemului si cu pleoapa intoarsa spre dosul cuvintelor, apreciind diligenta aplecarii autorului spre cuvant asemenea muzeologului inspre scrol, nu pot sa zic altceva decat: sa-nceapa danțul hieroglifelor.
Scrol
Călin Sămărghiţan -
Dle Nicholas, cu bucuria că v-a plăcut, mulțumesc pentru opinii și trecere. Clopoțeii, pleoapa întoarsă, dosul cuvintelor văd că și-au atins cât de cât intenția, să vedem ce iese mai departe.