Isus era în Egipt,
călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”
Înainte de asta, trăgea cu urechea printre uluci.
Ele înverzeau deîndată, iar din crăpăturile lor
se umflau portocale, lămâi.
Atunci ieșea omul în prag
și-l lua frumușel de-o ureche deoparte:
- Nu ți-e rușine, om bătrân, nu ți-e rușine?
Ia du-te, du-te-ncolo, valea!
Și Isus se ducea, nu zicea nu.
La următoarea intrare, iar își sălta bățul,
își potrivea pe chelie coronița din flori de cactus,
se bătea peste cămașa de praf,
turna un fir de apă în cap,
îmi făcea cu ochiul și iar
“-I-haaa, i-haaaa!”
Mi-am zis atunci, cu încredere :
“Dacă vine la mine, dacă bate, eu îi deschid:
îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin,
iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din
tinerețile lui, despre Golgota și toate alea.”
Și a venit Domnul la ușa mea.
Și-am deschis-o.
Dar ușa mea s-a deschis rău,
s-a deschis pe dinăuntru, mă jur.
Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
și acolo se ciopleau două cruci din cactus,
cu miros de lămâi.
Într-o clipă am văzut totul și-am auzit,
am auzit un glas din amvon:
“Pe cine vreți să vi-l dau: pe Isus?
Sau pe el?”
Și omul acela arăta către mine.
Am trântit ușa, am trântit-o.
Pot face asta, mi-am zis. Sunt în vis
Iar de acum înainte, îl iau de urechi.
Îi amintesc de chinurile iadului,
de noi toți.
Și la mama lui îl trimit.
Azi, mi-am amintit visul,
m-am gândit să trec pe la tine, să-ți spun.
"Uite, mi-am luat și cactus!
Uite, îți voi spune, uite ce cactus!"
Îl trântesc în mijlocul mesei
apoi o iau înspre baie,
să-mi scot nisipul din șlap
să mă spăl pe mâini și să-mi așez părul.
Comentarii
"Se facea ca. Scoate usile
solomon -
"Se facea ca..."
Scoate usile egiptenilor din vis si visul transforma-l in poezie. are potential poemul dar mai trebuie lucrat.
daca ultima strofa e favorita mea...?!
multumesc pentru semn, ioana.
francisc -
multumesc pentru semn, ioana. m'ai facut curios...poate vii cu o varianta sau cu ceva detalii.
si eu m am gandit la usile alea. dar poemul porneste de la exilul lui dzeu si de aceea mi'am zis ca sunt necesare. egipteni sau nu, suntem in exil adica tot acolo unde e si dzeu, nu?
chiar asta este si problema in
solomon -
chiar asta este si problema in prima strofa. deschizi un univers oniric, in care totul este - sau se doreste - sugestie si il spargi cu semne evidente ca referent. vorbim de subconstient, nu?! daca vrei sa apesi pe pedala psihanalizei, a destainuirii visului si gasirea semnificatiilor lui trebuie sa insisti pe asta. nu stiu, poate ma insel. recitesc si revin.
pai cred ca ar fi fost previzibil
francisc -
pai cred ca ar fi fost previzibil sa apas pe pedala psihanalizei. visul e un simplu pretext. de fapt, ca cititor visul nu e verificabil, nu importa adica daca am visat sau nu. iar pt universul poetic, cu atat mai putin. tot ce real este vis si tot ce e vis este real. cred ca de aici ar trebui plecat. dar fireste, eu doar scriu, nu sunt stapanul cititorului. de aceea, din pacate sau din fericire, textele mele presupun o intimitate si o atentie aparte cu lectorul. apoi, vorbim, bem, servim un piscot...
deci, "en garde si filosofie", dupa cum spunea un mare poet al zilelor noastre...
cu mai putine cuvinte si, fireste,
solomon -
cu mai putine cuvinte si, fireste, en garde, zic si eu ca omu' viseaza sugestii ale realitatii. de aceea mi-ar fi placut, de dragul logicii poetice, sa sugerezi si "usile egiptenilor", daca tot imi pui mintea la lucru sa dezleg unul.
carevasazica,"sa traiasca fratemeleu", cum nu mai stiu cine zicea...
tinand cont de titlu, care anunta
francisc -
tinand cont de titlu, care anunta un discurs lejer, nonsalant si nefinisat, eu zic ca sunt ok acele repetitii in economia textului, ironic si autoironic. iar usile egiptenilor mie imi suna excelent, stiind ca beduinii si cei saraci nu aveau usi ci doar cort. iar citatul din comul meu, cine cunoaste stie...in fine
uite ce a iesit, la sugestiile tale:
L-am visat pe Isus. Era
în Egipt, călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”
Înainte de asta, trăgea cu urechea printre uluci.
Ele înverzeau deîndată, iar din crăpăturile lor
se umflau portocale, lămâi.
Atunci ieșea omul în prag
și-l lua frumușel de-o ureche deoparte:
- Nu ți-e rușine, om bătrân, nu ți-e rușine?
Ia du-te, du-te-ncolo, valea!
Și Isus se ducea, nu zicea nu.
La următoarea intrare, iar își sălta bățul,
își potrivea pe chelie coronița din flori de catus
se bătea peste cămașa de praf,
turna un fir de-apă în cap
îmi făcea cu ochiul și iar
“-I-haaa, i-haaaa!”
Mi-am zis atunci, cu încredere :
“Dacă vine la mine, dacă bate, eu îi deschid:
îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din
tinerețile lui, despre Golgota și toate alea.”
Și a venit Domnul la ușa mea.
Și-am deschis-o.
Dar ușa mea s-a deschis rău,
s-a deschis pe dinăuntru, mă jur.
Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus,
cu miros de lămâi.
Într-o clipă am văzut totul și-am auzit,
am auzit un glas din amvon:
“Pe cine vreți să vi-l dau: pe Isus?
Sau pe el?”
Și omul acela arăta către mine.
Am trântit ușa, am trântit-o.
Pot face asta, mi-am zis. Sunt în vis
Iar de acum înainte, îl iau de urechi.
Îi amintesc de chinurile iadului,
de noi toți.
Și la mama lui îl trimit.
Azi, mi-am amintit visul,
m-am gândit să trec pe la tine, să-ți spun.
Uite, mi-am luat și cactus!
Uite, îți voi spune, uite ce cactus!
Îl trântesc în mijlocul mesei
apoi o iau înspre baie,
să-mi scot nisipul din șlap
să mă spăl pe mâini și să-mi așez părul.
se schimba total, zic eu.
solomon -
se schimba total, zic eu. trimiterea initiala indoita ma localiza intr-un spatiu care ma ajuta doar cultural, trecand de faptul ca era redundanta.
iti mai sugeram si alt titlu "Se facea ca...". asa, poti renunta la prima parte din primul vers
Se facea ca...
Isus era în Egipt,
călărea un băț și striga:
“-I-haa, i-haaa, i-haaa!”...
am schimbat, carevasazica.
francisc -
am schimbat, carevasazica.
ciufulit, necesita piaptan, o
nicodem -
ciufulit, necesita piaptan, o reasezare de par. textul.
are trebuinta de mici corecturi si anume aici:
"își potrivea pe chelie coronița din flori de catus" = cactus.
"turna un fir de-apă în cap" - cratima nu are logica.
In multe locuri ai inceput de vers cu litera mare, dar la sfarsitul versului precedent nu e nicio virgula.
(ca aici: "Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus," sau
" îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din...")
se facea ca eu eram un cititor care ar fi vrut sa-l traga de ureche pe autor.
am tinut si de sugestiile tale.
francisc -
am tinut si de sugestiile tale. sper sa fie ok acum.
multumesc. de asemeni, si ioanei