17 aprilie 2014. Joia mare. Ora 9 dimineața. Fix. Cerul – plumburiu, înnorat. O ceață grea se prelinge ca un monstru molcom dinspre Pacific. Intru pe freeway 5. Acolo mă așteaptă un traffic jam cumplit. Bară la bară. Iar dacă lucrurile arată așa aici în sud, în San Clemente, oare cît de rău ar trebui să fie mai în nord. Tristețe. Intru în marea aceea de 5-6 benzi de mașini pe un sens șerpuind cu 10 mile la oră. Pe KUSC 91.5, stația mea preferată de muzică clasică, cineva anunță „Balada” lui Ciprian Porumbescu – la vioară Ștefan Ruha. Poate e de vină cerul plumburiu dar de undeva din cotloanele gîndurilor îmi amintesc că cineva mi-a arătat cîndva mormintele părinților lui Porumbescu în același cimitir cu niște morminte ale unor străbunici de-ai mei. Depresie. Balada continuă să își frîngă notele în timp ce eu îmi înfrînez mustangul în marea aceea de toyote și gmc-uri. Astenie. Și atunci mi-am dat seama. Da, asta da astenie de primăvară. O durere dulceagă și tandră îmi înflorește în oase. De parcă noaptea nu reușește niciodată să se verse deplin în zi. Iar ziua abia așteaptă să se cuibărească iar în noapte. Chiar în zilele cu soare, căldura aceea prea bruscă sau prea buimacă te obosește înainte să te învioreze. Da, asta da astenie de primăvară. Și atunci mi-am dat seama, mi-am amintit: 2010 – astenie de primăvară, „Concurs de Poezie Hermeneia – Astenie de primăvară – 2010”. Au trecut patru ani. Am refuzat (poate pe nedrept pentru mulți) să îl mai repet. Dar viața a fost... complicată... așa cum a fost. Acum cred că a (re)venit vremea. Aceeași vreme de astenie. De primăvară. Aceeași vreme numai bună pentru un concurs. De aceea, că tot mă acuză mulți că aș fi dictator aici pe Hermeneia, am hotărît, fără să mă consult cu Consiliul, să avem un nou concurs de poezie primăvara asta. Foarte, foarte curînd. Acesta nu este decît un pre-anunț. Regulile și desfășurarea vor fi anunțate cît de curînd – sper pînă la sfîrșitul acestei săptămîni. În orice caz, toți cei ce sînt membri Hermeneia vor putea participa, indiferent de categoria de membru, vîrstă, sex sau numărul de la pantofi. Probabil nu vor putea fi introduse decît două texte nepublicate încă nicăieri pînă la data concursului. Deci puteți să începeți să vă pregătiți, să vă scuturați de astenie și să scrieți cele două poezii. Despre premii.... mai vorbim. Deci, asta e. „Balada” tocmai s-a încheiat. S-a dispersat și traficul. Un accident cu niște Harleys pe la San Juan Capistrano. Ceața și cerul tot plumburii au rămas. Iar astenia de primăvară continuă.