Sapphire -
oniric
dimineața glob de cristal în palmele tale mă privesc apoi
rotire spre vis cu lumină cu tot se nasc depărtări fără țipăt prin fereastra închisă crengile ca o gheară de urs lăsând urme pe sticlă
prea târziu noaptea un liant între pământ și apă crezi că știu forma-nclinată a dorului crezi
dar tu ești de partea cealaltă nu mă întrebi ce văd văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran
ce văd închide ochii îngere închide-i pentru o clipă lasă-mă singură cu el
ne vom primi
cu palmele ciobite
în duminica tuturor semnelor
Poezie:
Comentarii
francisc -
citind randurile acestea ma intreb (si acum) luni ce va fi? plus ca ingere-ul ala triseaza la sigur. :D
Ela -
Îmi place mult "clarviziunea2 dată de primele versuri. Îmi mai place deosebit fragmentul: "văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran". - consider că este firul auriu, de tensiune interioară a poeziei tale. Așa cu m mă las eu în ea, în felul meu. Cumva cunoscut ție. Repetiția pe rânduri succesive a comparațiilor "ca un glob", "ca o gheară", "ca un liant" poate fi lucrată. Finalul este mai soft decât restul poeziei, sentimentul meu este că intenționat ai ales o anume liniștire, atenuare. Remarcabilă și compoziția: "gheară de urs lăsând urme pe sticlă", deosebit de sonoră, puternică. O astfel de duminică cred că apare o singură dată în viață. Atunci când apare. :)
Sapphire -
Francisc, aceasta este, desigur, o întrebare esențială. Felicitări, răspunsul este, tot desigur, mai puțin important. Sper că nu te iei de vocativul meu, da?! :-) Ela, am eliminat una dintre comparații, merci. Mă mai gândesc la celelalte. Finalul este... a se vedea comentariul lui Francisc, pe care îl bănuiesc serios că a încercat și el la fel cu îngerul lui. Așa este, atunci când apare.
alma -
Poemul tău are un ritm aparte, un ritm interior specific lumii de vis. M-am regăsit în acest ritm, poate pentru că l-am folosit cândva și doar într-un singur poem. E nevoie de o stare specială, autentică, pentru a reuși să redai ritmul acela și să îl poți conduce până în finalul textului. Pentru a păstra acest ritm de care spuneam, încearcă să revezi următoarele: - "dimineața glob de cristal" (fără "ca un") - "crengile gheară de urs" (fără "ca o") - fără "crezi că" - "nu mă întreba" în loc de "nu mă întrebi" - "asemeni izvorului" (fără "subteran") Apoi citește cu glas șoptit. Sună foarte frumos.
francisc -
alma, stare autentica nu exista. cat despre ritm - nu e decat o lepadare a pielii, depinde de exercitiu...
vladimir -
O poezie buna ce vine sa prelungeasca linia ultimelor tale texte si cresterea valorica evidenta datorata in parte concentrarii ideilor si starii... o exprimare sugestiva, oarecum inedita, in concordanta cu subtitlul poemei. Titlul mi se pare foarte reusit.
francisc -
dada, asa e! si eu cred la fel. serios.
Sapphire -
Alma, îți mulțumesc de sugestii, am modificat prima comparație, dar m-am abținut la următoarea, pentru că m-aș repeta în procedeu atunci. Cu "crezi că" ai dreptate, dar încă nu reușesc să modific: este legat strâns de "crezi" din finalul versului ("crezi tu... crezi, chiar crezi?"), iar dacă aș renunța are trebui să renunț și la acesta, fiind pusă în situația de a face față altui "ostacol": "...a dorului/dar...". Subteran... mă mai gândesc. Iar dincolo mi-e greu să pun imperativ, e un loc, o poveste în care nimic nu poate să fie imperativ. Îmi place însă cum privești tu o poezie, mă ajută de cele mai multe ori să ma detașez. Francisc, mie nu-mi răspunzi, dar celorlalți da, ce să înțeleg eu de-aici? :-) Tu spui că nu există stare autentică, dar cred că te-ai luat mai mult de exprimare decât de esență, pe care sunt singură că ai prins-o (de comentariul Almei era vorba, desigur). Și mai cred că nu ai nevoie de cuvintele altora dacă vrei să îți susții o părere. Desigur, aici ești mereu bine venit, ba chiar cu zâmbetul pe buze, iar pentru asta se cuvine să-ți mulțumesc. Cum spuneam, tare te suspectez că știi ceva mai mult decât spui. Vladimir, habar nu am ce să spun când cineva numai mă laudă, uită-te și tu, mai bine îmi ziceai și ceva acolo să am și eu ce răspunde, ce să mă apăr etc :-) Fără glumă... venind de la tine, mă ambiționează.