amalia

imaginea utilizatorului bobadil

prezentul e perpetuu
ca o condamnare la moarte
amalia

de partea cealaltă
bazarul își joacă șansele
prin bărbile negustorilor,
sclipirea noastră-naltă
sculptată de ciocane

dacă pe locul acesta ar răsări
un parc,
o iarbă
și o bancă

zorii n-ar mai cîntări decît
trupurile noastre

adormite

Comentarii

poemul acesta are o muzicalitate ascunsa. Aproape ca as putea compune o melodie folk pe versurile de fata. Dancus

Stefan, multumesc pentru constanta expresiei. Incep sa cred ca merita. Bobadil.

aici parcă mai era un comentariu al Profetului!!!! acela cere făcea referire, din ce îmi mai amitesc, la faptul că poemul are defecte, precum ar fi: "o iarbă/și o bancă". nu înțeleg, deși mi s-a reproșat personal, că nu trebuie să folosim acest mod de exprimare, acest fel de a scrie poezie: adică o foaie.../ o bancă... și altele asemenea. doresc să mi se explice de de ce nu sună bine o astfel de exprimare în poezie, sau în ce context nu trebuie folosită, deoarece întâlnesc doar observații de genul "nu recomand... " sau "nu îmi pare ca sună bine.. ", și altele asemenea, nu numai în dreptul textelor mele . vă mulțumesc!

am găsit comentariul Profetului la care făceam referire, ceea ce înseamnă că părerea mea rămâne valabilă pentru oricine citește ceea ce am scris anterior.

Fii pe pace Mircea, Profetul nu ma va mai comenta curand :-) Am eu asa, o banuiala, si stii de ce? Pentru ca el este acum intr-o faimoasa pasa proasta din punct de vedere literar si nu stie cum sa-si mai verse amarul pe noi, ca si cum am avea veo vina. It's as simple as that, Bobadil.

din ce trece timpul, dragă bobadil, constat câtă dreptate ai.