Danslatorii pe o podea transpirală, conturzionați de pașii pasionali, în poziție de odihnă
rudă cu somnul, vibrând de căldura sălii de dans fără să audă gemetele monocrome ale
ecologului neras ce sapă gropi la marginea arenei.
Băienții de lumină nestinsă sub reflectoumbre, joacă poker, nederanjați de sforăitul delicios al licuricilor ce comit autodafé în plonjări cu sclipiri de greață, direct în lampa lui aladin.

Tu, un decor static lângă Ràzon, cel cu picioare lungi, cu abdomenul tatuat, mângâi dragonii zburători prin liande improvizative până la umerașii de garderobă.
Ràzon nu se sinchisește de o farfuri cu melci.
Ràzon nici nu deschide fontanela, dar vorbizează cu tine molcom:
-dragonul trântit pe costumele de dans e fonetic cinstit
-Dumnezeu nu dă telefon! declară Ràzon în pași de dans
-nici tango nu știe
-nici pas à trois plier
-Vendredi am să merg la coafor
-să nu uiți să cumperi un poisson cu ochi galbeni - să facem împreună baie, cu ulei de nucă!
- nu pot să sufăr nuca, am cască de prizonier submarin plictisit
- mi-ai căzut cu tronc declară Ràzon, dar fură întrerupți brutal de un soldant declamativ.
Era un statist pe poante implicate cu saxofon, graseiând dialectul abu Ghraib cu flexiuni minore:
S-a găsit petroleum în granderombă, pauza s-a terminat, dăm foc cortului dacă domnu girektor ne dă reminiscența finală..