autorul își transcede eternitatea și ne vorbește, ca un teolog, de dincolo de ea. poemul, deși se vrea citit ipotetic ca de pe o piatră sau de pe o cruce de mormânt, este, mai ales filosofic și nu susține ideea trecerii și implacabilității pe care, de obicei, o subliniază epitaful. în privința construcției, însă, este ireproșabil, dar eu aș schimba titlul poeziei. nu voiesc sa fiu critic, ci constructiv, motiv pentru care îl felicit pe autor.