ce-ar fi să scriu despre iubire
s-o desenez în flori de vers?
mi-ar trebui o scotocire
prin tot ce e în Univers!
prin galaxii şi catacombe,
în miezul unui fruct lasciv,
forând prin stratosfere zombe
parfumul ei peiorativ…
ecleziastice formule
m-am străduit a inventa
pe-adolescentele credule
am îndrăznit a le-ntreba,
pe-ndrăgostitul Eminescu
l-am consultat. pe Solomon.
“dicţionarul” lui Enescu,
urcat-am chiar pe Parthenon.
celebre librării, arhive,
la Vatican şi la Paris,
biblioteci cu mii de stive
de cărţi. balade ce s-au scris,
am întrebat soţia, mama,
ce-nseamnă dragostea curată
vrând parcă să-i deznod năframa
şi s-o sărut ca niciodată…
dar într-o zi, pe-un lemn, străpuns,
un Om, respinsul Dumnezeu,
cu ochii plânşi, duios, mi-a spus:
“IUBIREA, prietene, sunt EU”!
Comentarii
"IUBIREA, prietene, sunt Eu"
cezar -
Un poem frumos şi sensibil. O demonstraţie a iubirii necunoscute de om şi care este doar în Dumnezeu. Omul este prea senzual pentru a înţelege adevărata iubire, dar Dv. aţi căutat iubirea şi aţi răspuns frumos la întrebarea "Ce este iubirea?"
Cezar
Greu de scris despre așa ceva
Călin Sămărghiţan -
Pentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
Îmi pare rău c-o spun, dar nu prea merge.
greu de acceptat asa ceva
nicodem -
Caline, eu nu cred ca trebuie sa fim chiar atat de sfielnici sau tehnici sau dogmatici incat de frica sa nu calcam sobrietatea teologica pur si simplu inlaturam subiectul mantuirii din literatura. e cel mai acut subiect, cel mai mare, cel mai important, cel mai necesar, iar noi de frica sa nu deranjam idolul vremii ne spalam pe maini, ne prefacem ca subiectul apartine altor incadrari si mai degraba screiem despre inorogi, prometei, licorni, ochi verzi si alte bazaconii. come on, maestre, hai, ca vremea s-a scurtat, sa ne folosim puterea creatoare si pentru cele foarte importante, pentru cele vesnice, care de fapt ele conteaza in ultima instanta, despre aur, argint si pietre scumpe care nu vor arde la testul suprem. de-astea de pe hermeneia, agonia, versul, luceafarul, poezii ro. de tot felul, e plina lumea si in ultima instanta sunt un balast baalic, o inchinare straina si falsa la acel dumnzeu necunoscut al atenei, daca vrei. fa ce vrei, dar eu voi continua sa scriu despre El, Logosul cel dintai, cel dintotdeauna, si cel de pe urma. mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos. iar acum ma duc sa-ncui usa, c-aud lupii venind.
deșertul circului de mahala
Virgil -
Cineva a spus cîndva că cel mai mare păcat e să îi plictisești pe oameni cu Dumnezeu. Eu cred că unul dintre cele mai mari păcate este cel cuprins în porunca a treia. Adică să faci circotecă din ideea de Dumnezeu sau de mîntuire. Călin are dreptate. Pregătirea ultimului vers se poate rezuma într-un circ. Dar există din păcate un soi de oameni pentru care kitsch-ul este singura subcultură pe care o cunosc. Să ne fie milă de ei. Habar n-am cum se aplică la aceștia porunca a treia. Pe cuvîntul meu că nu am habar. E una din enigmele pe care probabil numai înțeleptul Solomon le-ar putea dezlega.
Pesemne
Călin Sămărghiţan -
Nicholas, pesemne că nu m-ai înțeles. Eu n-am spus să NU scrii, ci am spus că eu cred că ar fi mai bine să avem grijă ÎN CE FEL scriem. Tocmai pentru că poezia religioasă este cea mai pretențioasă, nivelul discursului ei ar trebui să fie unul dintre cele mai elevate și mai atent elaborate, ca să nu se transforme mesajul exact în opusul a ceea ce autorul ar fi vrut să fie (sau în ceea ce spune Virgil mai sus). Există câteva nume care au ridicat deja ștachete foarte înalte pentru așa ceva. N-ar trebui ignorate.
circul de mahala
nicodem -
cel mai mare păcat e când cunoşti adevărul şi trăieşti minciuna, Virgile. lasă-mă cu cineva-ul ăsta de care mi-ai spus de 5 ori deja în comentariile tale. lasă-mă cu abureli şi circ şi mahalale pe care le repeţi de ani şi ani de zile de când te citesc aici sau aiurea şi cu care îţi înfloreşti comentariile ori de câte ori vrei să jigneşti pe cineva. dă-ţi seama ca ai luat-o razna în ce priveşte Cuvântul şi trezeşte-te.
n-or fi poeziile mele aurul literaturii dar nu sînt nici la nivelul bătăii tale de joc. ori a ajuns yin-ul si yang-ul mai de valoare ca Dumnezeu?
ia această strofă:
"am întrebat soţia, mama,
ce-nseamnă dragostea curată
vrând parcă să-i deznod năframa
şi s-o sărut ca niciodată…"
ce e atât de plictisitor, sau abordat cu usurinţă în strofa aceasta? ce e atât de lipsit de sobrietate, încât să mă muşti ca un tasmanian devil? nu te înţeleg şi nu vreau să pricep. porunca a treia iarăşi o foloseşti ca pe o nuia care deja s-a tocit de atâta aplicare. când tu eşti cel care mereu, mereu o siluieşti ca pe-o târfă în scrierile tale. încearcă să nu mai foloseşti Numele lui Dumnezeu dacă n-ai de gând să-l scri şi să-l reprezinţi cu respect. şi nu te mai obosi sa-mi răspunzi, sînt eu destul de încărcat cu ale mele.
dacă nu vrei răspuns nu pune întrebare nicodeme
Virgil -
Eu nu te mușc nicodeme. Habar nu am cum mușcă un tasmanian devil. Dar de vreme ce tu știi înseamnă că te preocupă.
Eu ți-am arătat unde cred că greșești. Încrîncenarea și furia cu care răspunzi mă fac să cred că am atins un punct nevralgic la tine. Nu știu cine trăiește în minciună, eu nu îmi permit să judec viața nimănui. Dar știu că de obicei cine judecă va fi judecat. Mai ales fiindcă judecă fără să cunoască. Sau cunoscînd strîmb. În orice caz faptul că ți-am repetat un lucru înseamnă că este ceva simptomatic la tine. Iar faptul că azi ți l-a mai spus și altcineva, știi cum e... „..dacă doi îți spun că ești beat....”
Nu cred că am luat-o razna „în ce privește Cuvîntul”. Ar trebui să poți avea argumente ca să faci o astfel de acuzație. Și bineînțeles, ar trebui să fie argumente adevărate și care să aibă sens. Vorbele aruncate aiurea sînt o dovadă de minte înfierbîntată și doar atît. Cred că tu ar trebui să te trezești.
Nu știu la ce bătatie de joc te referi. Nu am criticat „poeziile” tale ci o anumită poezie care în opinia mea este lamentabil scrisă și în plus este aproape hilară acolo în asocierea cu divinitatea. Dar, așa cum am spus, dacă nu poți depăși limita kitsch-ului cu siguranță că nu poți vedea decît dogmatic (la modul negativ) lucrurile.
Nu îmi amintesc să fi comparat sau pus în balanță yin și yang cu Dumnezeu. Crede-mă, nu mă simt vinovat pentru asocierile bizare pe care le faci în mintea ta. Și mă simt liber să scriu despre orice aleg să scriu. Numai o minte frustrată și sectar-pudibondă poate vedea vaci sfinte acolo unde nu sînt decît... vaci.
Și da, strofa aceea mi se pare plictisitoare și asociată cu ideea lui Hristos și a iubirii lui mi se pare ceva extrem de ieftin și facil. Așa cum ți-a spus și Călin, ștacheta a fost ridicată de oameni care au scris cu talent și au turnat picătură de artă. Iar iubirea lui Dumnezeu este ceva atît de special încît asocierea cu astfel de manele religioase mi se pare (mie cel puțin) o ofensă, și așa cum spuneam, ceva ce probabil intră sub incidența poruncii a treia, dacă ar fi să devenim tehnici.
„nu te înţeleg şi nu vreau să pricep.”... o astfel de declarație te așează, dragul meu, într-o categorie de oameni, undeva între trist și periculos.
Nu înțeleg unde am călcat eu porunc aceea și unde nu am scris cu respect numele lui Dumnezeu. Cît despre „cum am eu de gînd” să scriu numele lui Dumnezeu nu îmi dau seama de unde poți tu să știi tu lucrul acesta.
Așa cum am prevăzut ai răspuns cu prea multă orbire, încrîncenare și venin ca să poți pricepe ce ți se spune. Cînd te vei mai calma poate mai sînt șanse.
dreptul
nicodem -
bine, dacă tu zici...
eu nu sînt papă să-mi apăr dreptul prin infinite subterfugii.
beh
bobadil -
Nicodem, e un poem frumos am doar câteva observații
1/ Nu-mi place rima iubire-scotocire, parcă zici iubire-smotocire, 'mi-ar trebui o smotocire prin tot ce e în univers'...
2/ecleziastice formule m-am străduit a inventa - adică cum? chiar ai încercat asta? Că dacă nu, e ciudat rău să zici numai așa...
3/ adolescentele credule? ce e asta? o chestie ușor kinky? zău măi nicodeme perversule bătrân...
4/ și la final 'străpuns' consideri să rimeze cu 'spus' exact ca nuca în perete în loc de 'uns' sau altceva mai inspirat.
În rest un poem bun, bisericos, nu te lua după ce spun ăștia alde Călin, Virgil, sunt niște răutăcioși și niște necredincioși pe deasupra. Credința ta e cea adevărată nicodeme.
Dă-i bice, eu sunt aici ca să te citesc.
Încă puțin și pun patericul la naftalină.
parerea mea
batranutragator -
e ca tecstul nu reuseste sa depaseasca un anume infantilism poetic. vrea sa dea lovitura de gratie, vrea sa fie filosofia ultima, isi doreste sa stranga totul intr-un vers, dar din pacate nereusita vine din ceea ce s-a mai spus. e o neasumare de fapt, incercarea de a cuprinde totul intr-o singula lege universala, fara a avea macar revelatia sau puterea de cuprindere a fenomenului sacru.