te legeni cântând pe genunchii
pagodă
o noapte de in hipiotă
îmi lași
când ieși dimineață
în urbe comodă
dorm grei
pe alei fluturi sinucigași
mi-e frig la picioare mă simt năpădit
de omul din mamre
de gri anonime
aud azi un hohot
departe în mit
ce straniu iau anii din noi prospețime
iar tot ce se spune
albelor mahalale
rămâne poveste cu gafe discrete
eroticul somn
va plonja pe plurale
trăiri cu nuanțe mai sacre secrete
ajung dară zilei
cu tot ce îmi bagă frumosul din
cana cafelei stângace
mă pun pe genunchi
numai ochii se roagă
în rest lumea trupului meu astăzi tace