am obsesia că voi deveni
obiectul unei piese de teatru
mă tem îngrozitor
să nu mi se rețină gesturile și mimica
mă eschivez de la întîlniri prea intime
de la momente cînd aș putea fi sondat
cînd mi s-ar putea captura sufletul
mă tem că cineva m-ar putea învăța pe de rost
apoi m-ar reduce la un rol
subjugat unei regii mereu nemulțumite
mă tem de reîncarnarea fiecărei scene
mă tem să devin o haină purtată două ore
cu pauză de cincisprezece minute
și cu sufleur
mă tem de toate acestea
nu vă îngădui să-mi cunoașteți viața
mă tem să nu devin o dramă
și mă prefac de dimineața pînă seara că nu sînt eu
joc teatru și sper să nu mă recunoașteți