biografiile nu se scriu dimineața
în insulele sângelui cuvintele așteaptă
o altă generație de inimi
nu cred nimic în dimineața asta
nu cred că arta tăcerii este și arta mea
pentru că mâine toate gardurile vor fi
vopsite în altă culoare
pentru așezarea corectă a zilelor
pentru a suporta orele fixe
când eu nu mai sunt eu. când nu simt, nu văd
și nu aud nimic
doar privesc spațiul nelocuit din visele mele
singurul punct unde mă las convinsă
că ploile nordului sunt doar o simplă negație

numai mâinile mele nu scriu nimic
refuză totul
dimineața nicio biografie
încep să frâng în două lagărul negru
numai numele
numele meu e pregătit să primească
tăcerea neruptă, iedera timpului
ca un scris neîntrerupt
o muzică care închide porțile
închide totul
cu milă…