campia
toata noaptea cartitele tale au scos cernoziom
atat de negru ramane sub unghii atat de pastos respira
armate intregi din porii lui pamant de flori carnoase
cartitele tale, doamne, prin lumea campiei sapand
tuneluri intortocheate cu miezul aruncat in ochii
soferilor de tir care se usureaza la margine
doamne, un camp al meu da-mi sa fie al meu
sa ma acopar cu el pan' la gleznisoare
pan' la genunchioare
pan' la tatisoare
si pana la frunte
urechile sa-mi surzeasca
ochii sa mi-i orbesca
gura sa mi-o amuteasca
cartita ta preferata sa fiu
pamant de flori
cernoziom
podul
pescuiam scoici langa mal
expresul de cta trecea saligni tremura din oasele lui albastre
pescuiam scoici le aruncam pe mal
la cap imi plesnea o vana albastra
fetele fumau la geam chipuri de lapte pe panza sfumato
treceau ochii mei le urmareau albastri
le deschideam cu briceagul eram baiat cu sorț albastru
ma gandeam am talpi subtiri si cheag la frunte
o poala de cochilii albastre
daca as fi baiat le-as face cu mana
ne vedem la cta
acum sunt albastra
Comentarii
Virgil -
interesant, am totusi senzatia ca esti intr-o perioada de tranzitie. cind incepi sa folosesti materialul altor stiluri devii suspectata de lipsa de inspiratie. dar per total e bun desi eu cred ca primul pastel e mai reusit tehnic iar al doilea mai reusit ca idee
solomon -
mai bine imi tai o mana decat sa folosesc "materialul altor stiluri". sunt, totusi, niste pasteluri... ...si asa mi s-a parut ca au iesit in tuse cam groase... m-ar interesa sa-mi spui ce ti se pare ca nu ma reprezinta aici, ce pare "tranzitie" in texte.
hecatonhir -
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
alma -
Te rog pune în titlu diacritice, am citit "campia" (cred că sunt obosită :) ). "podul" pare mult mai reușit ca idee și structurare decât "câmpia". Aș fi ales alt titlu în loc de "câmpia", cu același număr de silabe.
solomon -
dan, cu sylvia plath voi avea o rafuiala la un moment dat... si nu numai cu ea. am un poem scris la nervi si disparare pe care il voi pune aici, la un momet dat. a fi invins de propria ta forta este mereu un subiect suculent si spectaculos. ai vazut perfect ce era de vazut si nici nu ma mir foarte tare. alina, voi modifica si voi pune diacritice la intreg textul. pana si mie imi este greu sa-l citesc. campia va ramane campie cu diacritice. doresc sa existe ca principiu feminin in titlu, alaturi de podul masculin, ca interfata la ce va urma mai departe. cum spunea si dan, poemul este alcatuit din doua texte, poate ar fi trebuit sa se observe ca sunt diferite unul de altul si ca discurs si ca tema si ca subiect, chiar daca amandoua se doresc pasteluri. ma bucur ca treceti pe aici. :)