culege din spicele rămase
în colţurile ogorului
pâinea săracului

te-am admirat îndelung
cum aşteptai în urma secerătorilor
erai limpede ca ziua aceasta
când urcă pe o scară
bucuria în cer
contemplai soarele aduna
cântecul secerătorilor
într-o efă de lumină

de aceea ţi-am zis
apropie-te fiică a zorilor
în mine Dumnezeu a zidit
cuptoare

îţi voi frământa
din floarea făinii o pâine
caldă ca o inimă
te voi numi
doamnă a nopţilor mele
vom cina împreună
aşteptând departe de lume

în curând pe cerul din Betleem
va deschide ochii o stea