privesc stelele prăbușindu-se în tornade de praf
icoanele de lumină căzând
și spărgându-se
precum pahare de vin aburind

am scotocit prin sertarele numerotate
de la 0 la infinit
un necrolog despre tine
în speranța că voi da de numele locului unde
în bombastica timpului cosmic
s-a deschis memoria universului în atomi
particularizându-te

nu am găsit decât rafturi de sticlă impecabil de curate
șterse migălos
pentru a nu da rod florilor de stele rebele
care-și cresc și acum colțurile înăuntru
fără certitudinea mâinilor sau tâmplelor
dintr-o pură existență pământeană

s-a rupt memoria mamei tale despre tine ca amintire
a locului unde steaua părinte s-a deschis în iubire
ca o floare de nufăr
parcă nu ar fi fost scris niciodată nici un fel de poveste ochilor ei

am întrevăzut istoria ultimei clipe pe o geană descuamată de cer
mama ta mi-a înfipt colțul stelei în umăr
ca un epolet de foc
și mi-a șoptit să mă regăsesc
acolo unde ursele divine varsă pe cer curcubee de rouă

în însingurarea cu gust de miere
curgând în pieptul meu
am uitat de certitudinea albei tale existențe și am început să te visez