Zidit/tidiz

impur prăfărelniță criblură sâc/cum mângâi tu
cuvintele în cuștile lor negricioase
o paragină măruntă abstractă
pe care o înalți
sub forma unor simboluri asdw(mi-au scăpat
pur și simplu degetele-n taste)

caut cuvinte să le pun pe lângă mine
să nu mă simt atât de otrăvită-n propria mea carne
un cer roz.în care a scăpat un punct mic negru
atât de mic că nu pot să-l apuc

o pasăre zboară pe deasupra blocurilor
și-mi învelește privirea cum cade o petală
peste fluture tranchilizându-l

un cuvânt nelumit alunecă pe geam
o capsulă umedă pe sticla rece

gândești organic ca o plantă

sigur nu-ți dorești starea asta de calm originar insuportabil
că te-ai fărâmița
ca un zeu postmodernist

n-ai da o ceapă degerată pe mine !

de câte ori mi-e dor de mama deschid jurnalul meu vechi
la pagina unde ea imi aduce un braț de flori de liliac
și-i pune în colț într-o găleată galbenă și iese
tiptil că știe că scriu

eu văd tablouri de Breugel cel Bătrân sau
Hieronymus Bosch în jurul meu
supraviețuiesc în lupta
cu monștri
rezist astăzi ca un aparat rece
nesimțit de înregistrat
ca să trăiesc
abia mâine.
viața
e mai frumoasă o clipă după
ziua de azi
e mai frumoasă mâine

ce naiba n-am făcut până acum,
de-am rămas
într-un timp mortificat?

ai avea curaj s-o iei de la capăt?
s-ajungi mereu sus
ca o bulă norocoasă de aer în
apă?